Becali nu bate tocmai câmpii când, la două-trei fraze, aduce vorba de mânjii din propria ogradă. La niciun alt club cu ștaif și pretenții din Liga lui Mitică noul val nu are atât credit precum la Steaua. Spre comparație, acum câteva zile, un reportaj TV developa tristețea unor tineri după ce au aflat că CFR și-a lichidat echipa „satelit”. Vestea îi trăsnise, nu știau încotro s-o apuce.
Același gând pare să fi încolțit și pe la alte case, care-și pun întrebarea dacă merită să mai ții un „satelit”. Al Stelei tocmai a promovat în B. Cu sau fără Europa League, sezonul se anunță lung și încrâncenat. Fiecare mânz va avea șansa sa. Unii azi cu Motherwell, alții mâine-poimâine cu Rapid sau Ceahlăul. Amintiți-vă cum îi râdea toată fața lui Becali când Bergodi a încheiat turul cu Ujpest fără niciun implant de afară. Italianul își cucerise definitiv patronul. Despre toți, Onicaș sau Andrei Ionescu, Bicfalvi sau Ochiroșii, se spune că mustesc de talent. Deocamdată doar se spune. Un șut mai vârtos ici, o centrare inspirată colo, deocamdată doar demonstrații răzlețe, incoerente. Mofturoasă, exigentă, dar și îngăduitoare, răbdătoare, tribuna din Ghencea așteaptă încă explozia. Dacă nici acum nu va fi sezonul a măcar doi-trei mânji, atunci nu va mai fi niciodată la Steaua. Nu se vor mai scutura vreodată de statutul de jucători potriviți doar pentru Buzău sau Mediaș.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER