Marele derby a fost tot timpul tensionat: „Iordănescu jongla cu nervii mei!”** Poveștile lui Il Luce din vremea când Dinamo-Steaua se juca de la egal la egal

Mircea Lucescu este cu siguranță unul dintre personajele care pot vorbi cel mai bine, dar și cel mai mult despre derby-urile Dinamo – Steaua jucate înainte de Revoluție. Tehnicianul și-a reamintit și ieri cum era atmosfera care înconjura marile meciuri din România acelor vremuri și a dezvăluit cum a construit echipa care a spulberat cu 3-0 Steaua chiar pe Ghencea în noiembrie 1989.

Domnule Lucescu, v-am sunat să vă întrebăm despre Dinamo – Steaua…
Eram două echipe extraordinare, dar ei au fost primii care au făcut pasul atunci, cu acea performanță din 1986. Oricum, știți că totul era atunci într-o singură direcție…

Bun, dar ați ajuns să învingeți Steaua într-un final. Cum s-a întâmplat asta?
Când am venit eu la Dinamo, am fost șocat să văd că nu exista niciun jucător din București. Am coborât în parcare, și când am văzut acolo numai mașini cu număr de provincie, am rămas trăsnit! În plus, noi sufeream la capitolul popularitate. Ei deja erau foarte iubiți.

Și ați schimbat toată echipa… Ce proiect ați avut în minte?
M-am gândit la două lucruri, să-i schimb în mers pe cei uzați, fără motivație, gen Movilă, Stănescu, și să aduc jucători cunoscuți. Așa au apărut Răducioiu, Lupu, Mateuț, Lupescu, Timofte, tineri cu sete de performanță, dar și Balaci sau Cămătaru, fotbaliști foarte cunoscuți, populari. Voiam să atragem lumea alături de noi.

Pentru popularitate doar sau și pentru performanță?
Păi Balaci era pe undeva pe la Slatina, la Olt, deja ieșise din circuit. Iar Cămătaru, după ce își rupsese piciorul, se îngrășase și ajunsese să fie fluierat de oameni în Craiova. Apoi a venit la noi, a ieșit golgheter, a plecat în străinătate, ne-am ajutat reciproc…

Cum erau relațiile între cele două cluburi la acea vreme? De exemplu, Hagi spune în ProSport că Steaua desemna chiar și un jucător care să-i întărâte pe dinamoviști…
A, erau fel de fel de șicane, noi știam că ei fac astfel de lucruri. Păi eu cu Iordănescu ne întâlneam cu două zile înaintea unui meci și stabileam culorile tricourilor. Venea ziua meciului și ne trezeam că ei veneau cu o altă culoare, alb de exemplu, cum trebuia să jucăm noi. Și ne ziceau: «Altele nu avem!». Doar așa, să ne enerveze. La fel și cu băncile de rezerve. Hotăram, de exemplu, ca banca din stânga să fie a noastră. Ne așezam pe ea, și când ei ieșeau de la vestiare, veneau și ne ridicau, pe motiv că s-au răzgândit. Jonglau cu nervii noștri.

Asemenea jocuri ale minții se fac și acum, dar la alt nivel, nu?
Nu se compară cu ce se întâmpla atunci. Oricum, acest aspect e foarte important. Înaintea unui asemenea meci apar multe tensiuni. Cine reușește să-și pună nervii la punct poate să tranșeze decisiv derby-ul în favoarea lui. Din cauza nervilor apar precipitarea, agresivitatea, lucruri care fac un jucător să nu se mai gândească la trasee, la organizare, afectează jocul.

Ați urmărit campionatul românesc în ultima vreme? Ce părere v-au făcut cele două echipe?
Nu prea am avut cum, pentru că nu prind aici unele posturi de sport românești. Oricum, am văzut meciul Stelei cu Schalke și n-a jucat rău. Oricum, nu au mare relevanță ultimele evoluții, pentru că ambiția e enormă în astfel de confruntări, lucru care te face să te autodepășești. În plus, pentru Steaua e ultima posibilitate să mai rămână în legătură cu echipele din vârf. Dacă pierde, sezonul e terminat
pentru ei.

Care credeți că sunt argumentele lui Dinamo înaintea acestei confruntări?
La Dinamo s-a lucrat bine în acest sezon. Acum, ei au entuziasm, este liniște, pentru că n-am mai văzut niciun scandal, în plus jucătorii sunt foarte apropiați, am văzut ce declarații dau la unele conferințe de presă.

Steaua?
Acolo e dificil de lucrat. Se întreține o atmosferă de teamă, iar asta nu duce nicăieri, pentru că un fotbalist care stă permanent cu frica greșelii în sân nu va putea niciodată să-și atingă maximul.

La meciul din 1989, când Andone a făcut gesturi obscene spre tribuna oficială, am fost la un pas să fiu suspendat pe viață. Noroc că am avut înregistrările mele, în care s-a văzut că am făcut totul pentru a-i opri pe jucători. Elena Ceaușescu ne-a judecat. Ea era responsabila cu etica în stat
Mircea Lucescu, fost jucător și antrenor la Dinamo