Mircea Sandu vs. Constantin Iacov **CU MASCĂ‚ / FĂ‚RĂ‚ MASCĂ‚

ProSport îi analizează pe cei doi candidați la funcția de
președinte al FRF. Trecând peste calculul cinic al voturilor,
trebuie să știm realist ce pierdem sau ce câștigăm dacă nu-l avem
pe Iacov ca șef al fotbalului românesc sau dacă vom continua cu
Mircea Sandu.

1.
Moralitate
*MIRCEA
SANDU are, din această perspectivă, un handicap.
Asupra sa au planat multe suspiciuni de-a lungul timpului, inclusiv
asupra modului în care înțelege să controleze capitalul de voturi
în Adunarea Generală. Este același președinte care a guvernat peste
fotbalul românesc și în epoca de vârf a meciurilor aranjate și
același din momentul izbucnirii scandalului de corupție de la
Pitești.

*CONSTANTIN
IACOV a operat la o scară mult mai mică în fotbal,
dar de numele său se leagă ruina și falimentul în care a ajuns un
nume de referință în fotbalul nostru, FC Progresul, unde a lăsat
senzația că nu a urmărit neapărat binele echipei. Mulți îi
reproșează că a încercat să-și croiască un drum în fotbal prin
înregistrarea interlocutorului, denunț sau șantaj.

2.
Notorietate internațională
*MIRCEA
SANDU este membru al Comitetului Executiv al UEFA
și se pregătește pentru marea lovitură reprezentată de postul de
vicepreședinte al forului european. Este apropiat al lui Platini,
căruia i-a adus un număr important de voturi în momentul în care
francezul a fost instalat ca președinte al UEFA.

*CONSTANTIN
IACOV nu există, practic, din acest punct de
vedere. Nu a avut contacte cu organismele internaționale ale
fotbalului, fiind de așteptat ca, avându-l ca președinte, FRF să
înregistreze un regres din punctul de vedere al anvergurii la nivel
european sau mondial.

3. Abilități de manager
*MIRCEA
SANDU trebuie cântărit și în raport cu cele 300.000
de euro deficit bugetar al FRF cu patru ani în urmă, în momentul
venirii lui Ionuț Lupescu (foto 1) ca director general al
federației. Abia apoi instituția a început să înregistreze
profituri substanțiale. Cum și acești ani din urmă, care sunt
trecuți în portofoliul de președinte al lui Sandu, pot fi
considerați drept o reușită a sa.

*CONSTANTIN
IACOV se leagă și din punctul de vedere al acestei
trăsături de experiența „Progresul”. Rezultatele ca manager în
Cotroceni sunt mai degrabă dezastruoase. Apoi, Iacov nu are în
istoricul său de om de afaceri niciun business cu adevărat notabil
și solid pentru a se putea prezenta drept un manager
desăvârșit.

4.
Influență în fotbal
*MIRCEA
SANDU își surclasează net contracandidatul, grație
anilor mulți în care a interacționat cu „greii” fotbalului
românesc. A reușit să-l domine pe Dumitru Dragomir (foto 2),
numărul 2 din fotbalul nostru în acest moment, și, cu rezerva
câtorva episoade în care a fost pus în dificultate, a controlat din
discurs și alte mari figuri, cum ar fi Gigi Becali, Cristi Borcea
sau Gheorghe Ștefan. Are totuși o confruntare pe care lasă senzația
că nu știe cum s-o rezolve. Este vorba de relația cu Marian
Iancu.

*CONSTANTIN
IACOV lasă mai curând senzația că ar fi copleșit de
ciocnirile ulterioare pe care le-ar avea cu polii de putere din
fotbal, dacă ar deveni președinte. Are în Dumitru Dragomir un
inamic deja notoriu, iar Gigi Becali l-ar pune lesne în dificultate
într-un eventual conflict. Din acest punct de vedere, federația ar
fi foarte instabilă ca influență cu Iacov la timonă.

5. Echipa
pe care o propune
*MIRCEA
SANDU a mutat abil cu Ionuț Lupescu prin aducerea
acestuia în federație. Lupescu este, în acest moment, principalul
argument managerial al „Nașului”. În rest, i se poate reproșa din
nou faptul că a judecat sentimental față de alți colaboratori și
merită laude pentru că, odată cu Lupescu, a deschis poarta federală
și altor foști mari internaționali, cum ar fi Belodedici și
Prodan.

*CONSTANTIN
IACOV a dovedit o evidentă instabilitate din acest
punct de vedere, navigând între declarații în care îl propunea pe
Lupescu ca și colaborator al său dacă ar câștiga alegerile, pentru
ca, înainte de asta sau apoi, să se fi referit la alți lucrători
din federație pe care spune că i-ar avea alături. Nu a formulat
apăsat o echipă sigură pe care ar avea-o pregătită, cu excepția lui
Cristian Bivolaru ca eventual șef peste relațiile
internaționale.

6.
Carismă
*MIRCEA
SANDU nu se ferește de atacul frontal al unui
inamic. O face abil și știe de ce ițe să tragă pentru a-și pune cu
botul pe labe adversarul. Își maschează ca nimeni altul
slăbiciunile atunci când ele există.

*CONSTANTIN
IACOV are curaj și are tupeu. Sunt trăsături care
pot ajuta un președinte. Este un tip agresiv atunci când își
dorește ceva, știe să poarte o polemică și își folosește bine
argumentele.

7.
Experiență în fotbal
*MIRCEA
SANDU are atuul unei cariere la nivel înalt ca
jucător și apoi atuul celor 20 de ani de administrație la
federație. Ca și cunoaștere a fotbalului, se poate considera
desăvârșit. Cât folosește asta în sensuri onorabile… rămâne un
fapt discutabil.

*CONSTANTIN
IACOV vrea o funcție pentru care nu poate oferi și
argumentul experienței. Singurele sale legături cu fotbalul sunt
date, încă o dată, de nefericitul deces al Progresului din fotbalul
de prim-plan.

8.
Entuziasm
*MIRCEA
SANDU nu este avantajat din această perspectivă. La
58 de ani nu mai poate fi dominat de entuziasm.

*CONSTANTIN
IACOV este tânăr la 38 de ani. Vine cu foame de
afirmare, care, asociată cu o eventuală dispoziție pentru a munci,
se poate constitui într-o trăsătură importantă.

M-am întâlnit cu peste 400 de oameni în această
perioadă. E normal, după cum e normal să cer sprijinul tuturor
pentru a scăpa fotbalul de acest dictator care este Mircea
Sandu
Constantin Iacov, candidat la președinția FRF

Nu ar trebui să vorbesc despre Iacov, dar, pentru că se
pune problema unor intervenții politice, spun doar că și Gică
Popescu a încercat aceleași lucruri când a
candidat
Mircea Sandu, președinte FRF