Mitică Președinte!

Recunosc că a început să-mi placă de Mitică Dragomir, al dracu’
de mafiot simpatic! E plină țara asta de securiști libidinoși și de
milițieni grobieni, dar ca nea Mitică nu-i niciunul. Acum vreo 7-8
ani i-am luat un interviu la sediul vechi al Cooperativei. A apărut
ca un păianjen în gura hrubei întunecoase și m-a tras într-un birou
luminat doar de dinții lui rânjiți. Deși congestionat în aspect,
repezit în gesturi și abrupt în vorbire, don Corleone era un tip
foarte relaxat, de genul binecunoscut: „știu eu ce știu,
fraiere”.

Istoria a arătat că Oracolul chiar știa dinainte, atât
scorurile, cât și viitorii antrenori ai Stelei, dar mai ales de
necalificările europene și naționale. Timpul a trecut, banii i-au
intrat teancuri-teancuri, și-a ridicat câteva bloculețe închiriate
în Cotroceni, un complex de viloaie scumpe și fără curți în Pipera,
hotel de cristal, terasă dărâmată ostentativ în Herastrău, și astea
numai din economia lui supraterană. Apoi și-a făcut din plastilină
un copil bogat, cuvertură pentru salteaua cu bani.

Acum Mitică a tras clopotele la Ligă și a reușit inevitabilul:
s-a reales președinte. Niciun contracandidat, aproape nicio
abținere, un vot împotrivă, iar pe Unirea o s-o țină minte, n-aveți
grijă. Bravo, dom Mitică, iar i-ai dovedit! Ce roluri de film de
acțiune ai avut: căpitan de miliție, bișnițar la Victoria
București, pușcăriaș barbugiu, pupincuristul lui Vaccin Tudor,
birjar în limbaj, groparul lui FC Național etc. Iar acum joci în
Neînvinsul. De ce oare n-ai candidat la Președinție? Aveam și noi
un Obama negru cu părul alb. Apropo de negru. Nea Mitică, cine
câștigă, dom’le, în Africa de Sud?

articol scris de Mihai
Găinușă