„Steaua n-are sediul la Palat”, stă scris pe cel mai mare banner. Este o explicație în alegerea locului pentru mitingul fanilor steliști împotriva patronului Gigi Becali. De fapt, împotriva a ceea ce a făcut acesta din Steaua – o echipă mediocră, spectaculoasă doar prin circul făcut de patron la televizor, care-și distruge gloriile trecute și își interzice suporterii.
Palatul e simbolul perioadei absurde din multe puncte de vedere pe care o traversează Steaua. Antrenorii sunt numiți și dați afară la Palat, jucătorii sunt prezentați și pedepsiți acolo, patronul face conferințele de presă în jilțul din sediul neoficial. Dacă protestezi împotriva lui Gigi Becali, e logic să protestezi la Palat – pe stadion mulți nemulțumiți nu mai au acces, iar acolo oricum subiectul e meciul, iar în Pipera e doar casa patronului și fieful lui, în plus și mai puțin accesibil. Palatul pare alegerea perfectă, în centrul Bucureștiului, la un pas de un alt loc propice protestelor, Piața Victoriei, în fața Guvernului. Chiar și fără proprietar, căci palatul despre care vorbim nu are nici rege, nici prinț, ci doar un proprietar, locul pare bine ales. Pe de altă parte, e atât de bine ales, încât fanii adunați par și mai puțini. Din gurile de metrou ies câteva valuri de suporteri și atât.
Mai mulți la marșul tinerilor catolici Bulevardul se blochează la un moment dat, dar coloana cu mii de oameni e de fapt a marșului de Ziua Mondială a Tineretului Catolic, iar sloganul nu e „Pleacă, Gigi!”, ci „Domnul e mare”.
Până și numărul forțelor de ordine pare disproporționat față de anvergura mitingului. Două-trei camioane de jandarmi în fața palatului, alte două-trei ascunse pe străzile lăturalnice. Vreo trei echipaje SMURD, o autospecială de Pompieri și, per total, zeci de forțe de ordine. Locul manifestației e îngrădit peste drum de Palat, într-o parcare, printre mașini.
Așa măcar se umple mai ușor. Impresia de eșec mai dispare când fanii încep să scandeze. În vocea lor e adunată atâta frustrare, încât amplificată de clădirile din jur se aude puternic tot ce se strigă. Între „Becali, pleacă din Ghencea!” și înjurăturile la adresa patronului se strecoară injurii și la adresa lui Meme Stoica, dar și elogii pentru fostele glorii, ca Tudorel Stoica sau Sameș. Cu siguranță se aude și-n Pipera, acolo unde e de fapt ținta. Becali pretinde că nu se sinchisește, dar vorbește deja doar despre miting, la biserică, la TV, peste tot. Și-a trimis doar paza, mașinile bodyguarzilor umplând curtea Palatului, înconjurată oricum pe afară de jandarmi.
Ce-ar fi fost dacă ar fi venit și Becali la Palat? Eventual incidente, violență, nu dialog sau pace. Calea de mijloc nu există, așa că mitingul se termină, după o oră și jumătate, fără o concluzie sau un rezultat. Și, oricum, care ar fi putut fi acela?
De ce a fost o acțiune reușită
Suporterii au demonstrat că nu sunt vagabonzi, golani sau posedați de diavol. Scandările ar mai fi intrat sub incidența CAN, dar în general a fost o manifestare pașnică. Suporterii au demonstrat că nu renunță la crezul lor. Corect sau greșit, e crezul lor și nu se schimbă după cum bate vântul. Protestele nu l-au lăsat indiferent pe patron.
De ce a fost o acțiune ratată
Pentru că au venit prea puțini suporteri. E greu să consideri relevant un grup atât de mic dintr-o masă generală atât de mare. Steaua are cei mai mulți suporteri, dar a adunat doar 500 de protestatari, cu indulgență. Se pot găsi explicații, scuze, argumente, dar rămâne un număr mic. Scopul acțiunii e utopic. Fanii cer să plece Becali, dar Becali nu vrea să plece. O altă cale, de mijloc, nu există din partea niciunei părți, iar cu forța nu se poate. Rău sau bun, Becali e proprietar, nu ales sau funcționar public
„Steaua va fi a mea, cum a fost Moldova a lui Ștefan cel Mare”
Reacția lui Gigi Becali a fost cea așteptată: i-a făcut pe suporteri derbedei, posedați de diavol, manipulați.
Manifestația de ieri, chiar fără prezența așteptată, l-a afectat suficient de mult pe patronul Gigi Becali încât să vorbească doar despre asta. Becali a alternat părerile obiective cu acuzațiile neîntemeiate, culminând cu înjurături la adresa celor care au încercat să-l contrazică, încă o dovadă că a fost afectat. Unde a avut dreptate Becali? Spicuiri din discursul altfel incoerent: „Nu au cum să mă dea afară, pentru că e vorba despre o societate privată. Le transmit acestor oameni că eu voi pleca din Ghencea, dar în locul meu vor veni nepoții mei. Steaua va rămâne a familiei Becali. S-au strâns doar 300-400, din milioane de fani steliști. Dacă erau cinci milioane care mă criticau, le spuneam să strângă banii, să mi-i dea, și eu plecam. Îmi dai banii, tată, și eu după aia plec. Vorbești cu niște oameni cu care poți vorbi, ce să vorbesc cu ei?”. Unde aberează patronul stelist în legătură cu protestul? Celelalte fragmente din declarațiile de ieri: „Sunt niște teribiliști care nu au ce face acasă. Dacă lucrau la Steaua, aveau dreptul să facă acest protest, dar așa, nu. În alte țări, suporterii dau bani la cluburi, au dreptul să protesteze. La Steaua dau eu bani pentru acești 1.000 de derbedei. Nu înțeleg de ce Primăria a aprobat acest miting, ca să mă înjure acești oameni chiar de Florii. A fost o manifestație manipulată și finanțată. Sunt niște drogați, niște vagabonzi, posedați de diavol”. Pentru final am păstrat apogeul: „Steaua va fi a mea, cum a fost Moldova a lui Ștefan cel Mare”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER