MOGGIGI

Trenul de Zürich. În compartiment, doi călători. Românul, volubil cum îl știm, se bagă în seamă. Cel din față însă îl privește absent. Românul își ridică privirea și vede valiza vecinului de compartiment tapetată cu însemnele squadrei azzurra. Și-și dă seama cum să deblocheze discuția: „Alessandro del Piero, Antonio Cassano, Marco Materazzi…“. Italianul ridică și el privirea și vede valiza românului tapetată și ea, însă cu anunțuri publicitare: „Cumpăr io teren în Cluj.

Merge și bomboane de mentă. Sanchi.“ Italianul se luminează la față și începe și el: „Tea Sponte, Petre Marin, Gigel Coman…“. Românul se aprinde: „Roberto Donadoni, Andrea Pirlo, Gigi Buffon…“. „Gigi Becali, Mitică Dragomir, Mircea Sandu“, vine replica. „Eee, Toto Schillaci, Roberto Baggio, Walter Zenga…”. „Raluca Sandu…”, iese spontan reacția „Nașului“, care tocmai intrase în compartiment să composteze biletele.

Și tot așa până la Zürich discuția a alunecat dintr-una în alta: „Paolo Maldini, Franco Baresi, Carlo Ancelotti…”. „Cristi Borcea, Arpad Paszkany, Jean Pădureanu, George Copos…”. Am fi tentați să spunem că, nu-i așa?, „fotbalul ne unește pe toți“. Poate, dacă însă o vom termina și noi cu moggigeii noștri.