Monopol sau haos!** LPF bagă în ceață licitația pentru drepturile TV ale Ligii 1

Liga Profesionistă de Fotbal a reușit să facă o harababură
totală din licitația pentru drepturile TV ale Ligii I pentru
următoarele trei sezoane. Dumitru Dragomir a venit cu o propunere
plină de controverse și din care puțină lume pricepe ceva, eventual
cei care trebuie să priceapă (și să câștige).

Mitică de la Ligă se laudă cu amprenta personală pe Caietul de
Sarcini pentru licitația drepturilor TV ale Ligii I. De altfel,
doar așa se explică modul de împărțire a meciurilor în pachete,
unul foarte complicat și ilogic. Există două variante probabile
pentru licitație dacă propunerea rămâne așa: fie va câștiga un
singur distribuitor majoritatea pachetelor, și rămânem la monopol,
fie licitația va fi deschisă, dar opțiunile se vor fragmenta atât
de mult, încât pierd și televiziunile, și populația, și, posibil,
Liga I.

PACHETE NEATRACTIVE
SEPARAT

Ideea „revoluționară” a lui DumitruDragomir a fost împărțirea
drepturilor în nouă pachete. Justificarea oficială: solicitarea
Consiliului Concurenței. FALS: Consiliul a cerut doar fragmentarea
drepturilor, într-adevăr, dar nu a impus o asemenea fragmentare.
Aparent, e o deschidere totală a licitației. În realitate, un
singur pachet e absolut neinteresant pentru o televiziune, cu atât
mai mult cu cât și împărțirea opțiunilor e ciudată. Cele nouă
pachete nu reprezintă fiecare o opțiune, un meci al etapei, de la
cel mai interesant, la cel mai puțin interesant.

Toate conțin meciuri similare, din fiecare categorie de opțiuni,
de la derby-uri la meciuri între ultimele clasate. Între trei și
patru meciuri din fiecare opțiune de la 1 la 9 se regăsesc în
fiecare pachet, în total 34 de meciuri. Un singur astfel de pachet
este neatractiv pentru o televiziune din următoarele motive:
ª cel mult jumătate din meciuri sunt cu potențial de
audiență
ª nu e clar în ce etapă beneficiezi de opțiunile bune și când le
alegi
ª Liga stabilește opțiunile după bunul plac, deci nu știi ce
meciuri primești nici pentru opțiunile bune

160
de mii de euro costă în medie un meci de Liga I dacă LPF
obține suma scontată

Care e
derby-ul?

Dezvoltăm problema stabilirii opțiunilor de către Ligă pentru că
e importantă. Dumitru Dragomir susține că DOAR CRITERIILE SPORTIVE
vor conta. Încă un obstacol pentru televiziuni. Riști să ai prima
opțiune în etapa cu Steaua – Dinamo, dar atunci Liga să considere
că prima opțiune e Oțelul – Vaslui? Sună frumos, dar e contrar
oricărui plan de afaceri. Nici măcar când ai prima opțiune nu ești
sigur că primești cel mai bun meci. La fel, cum stabilește Liga
dacă opțiunea 1 e locul 2 cu locul 5 sau locul 3 cu locul 4? Dacă
nu ai criterii clare de ierarhizare a meciurilor, logic este ca
televiziunile să aleagă. Singurul caz în care această dirijare a
opțiunilor nu contează este pentru varianta în care va fi tot un
singur câștigător major.

De ce
preferăm monopolul

Culmea e că și pentru oameni e preferat monopolul. Dacă
pachetele se vând în mai multe părți, este posibil să avem nevoie
de mai mulți furnizori de cablu sau antene pentru a prinde toate
derby-urile sau meciurile echipei preferate! Singura salvare aici
ar fi o prevedere introdusă deja în Anglia, la cererea UE:
obligația de a oferi orice canal important și celorlalți difuzori
la un preț rezonabil, prețul pieței. Concret, dacă ar fi valabil
astăzi, Digi ar fi obligat să ofere Digisport și GSP TV, dar și
celor de la UPC și Dolce la un preț rezonabil. Până atunci însă,
posibilitatea ca nouă difuzori să câștige Liga I ne produce
coșmaruri.

Liga preferă monopolul pentru că așa scoate mai mulți bani.
Separat, pachetele nu fac atâția bani. Împreună pot aduce măcar
cotă de piață unui distribuitor de cablu, adică abonați și venituri
suficiente de acolo, publicitatea fiind insuficientă.

CUM SE
DIRIJEAZĂ‚ LICITAȚIA

Culmea e că fix ceea ce a dorit Consiliul Concurenței să obțină
este foarte puțin probabil: accesul mai multor difuzori la
drepturi. Nu mulți pot risca sume mari pentru niște opțiuni neclare
care riscă să devină pierzătoare. Monopolul este iminent, deși,
conform Caietului de Sarcini e interzis. Există însă două portițe
pentru LPF, care preferă monopolul deoarece are șanse la o sumă mai
mare. Prima portiță e precizarea că, dacă sunt doar doi
participanți la licitație, poate fi un singur câștigător.

Cum criteriile de participare, în special suma de start, le
stabilește Liga, este ușor să fie făcute pentru cel mult doi
difuzori. Dacă totuși riscă mai mulți, Mitică a mai păstrat o
portiță: dă un pachet la TVR, chipurile o face pentru români, iar
celelalte pachete pot fi câștigate de un singur ofertant. TVR e de
fapt o marionetă care mai și cheltuie nejustificat de mulți bani de
la stat pentru un singur pachet.

Intră
Pro TV cu UPC?

Favoriți și pentru această licitație rămân consorțiile furnizor
de servicii – televiziuni. Câștigătorul precedent, Intact – RCS,
este și acum văzut de mulți ca având prima șansă. Rival până acum
pare Dolce, cu TVR. Se vorbește însă deja în piață și de o posibilă
alianță surpriză, dar foarte puternică, UPC – Pro TV!

Modelul englez,
adaptat mioritic

Modelul tuturor pentru drepturi TV trebuie să fie campionatul
englez, care, începând din acest sezon, obține 1,9 miliarde de lire
sterline pentru următorii trei ani.

Drepturile sunt împărțite în șase pachete, din care un difuzor
poate câștiga cel mult cinci. Problema e că în Anglia nu se
difuzează toate meciurile interne la TV, pentru a proteja cluburile
și a nu risca scăderea spectatorilor!

Într-adevăr, și în Anglia este aproape monopol, cinci din șase
pachete fiind acum deținute de BSkyB. Acestea câștigă sloturi
orare, dar cum nu toate meciurile sunt televizate intern, fiecare
pachet conține aproape permanent măcar o echipă mare. În plus, în
Anglia câștigătorul are dreptul:
ª de negociere asupra tranșelor de plată
ª de negociere asupra datelor-limită pentru alegerea opțiunilor
(ele nu sunt impuse!)
ª de negociere inclusiv a sistemului competițional
Totul se organizează cu cel puțin un an înainte, contractul
necesitând câteva luni până la semnare. La noi, de la licitație vor
mai fi cel mult patru luni până la prima etapă.