Iulian Apostol a jucat 10 minute în meciul pe care „satelitul” Rapidului l-a câștigat la Afumați (1-0). A fost lovit de un adversar și a părăsit terenul într-un picior, dar în aplauzele spectatorilor. O palidă urmă de satisfacție pentru un fotbalist care până nu demult aculta imnul Ligii Campionilor la Seviila, Glasgow sau Stuttgart.
Un steward local ne întâmpină cu trei bilete în mână. „Poftiți. Bine ați venit la Afumați”. Mulțumim oarecum surprinși de o ospitalitate mult prea ciudată pentru rutina noastră tocită la partidele din Liga I. Instinctiv scoatem bricheta de la ciorap, pixul din buzunarul interior și ne îndreptăm spre locurile indicate de domnul cu pantaloni la dungă și vestă fosforescentă. „La final are loc o petrecere. Mici, bere, totul gratis, de la domnul primar”. Omul de la pază repetă propoziția fiecărui spectator cu proximitatea robotului de la ora exactă. Aflați în întârziere după ce am fost învinși de aglomerația de la „Europa”, încercăm să-l detectăm pe Apostol printre jucătorii care deja controlează protocolar tibiile adversarului direct. „Hai bă «Mucles» ridică-te că nu ai nimic!”, ne ajută involuntar un domn în geacă de piele, în timp ce încearcă să desfacă un fermoar rebel prins într-un pulover de mohair deja depășit de vremuri și de soarele de afară.
Apostol e jos, cu o mână pe gleznă și cealaltă învârtită isteric în aer, semn că începutul returului la „Divizia C” nu i-a fost de bun augur. Nu poate continua și cu greu ajunge pe bancă printre aplauzele de concert ale localnicilor. Cu jambierul într-o mână și cu blestemele printre dinți, omul care până nu demult silabisea în vârful buzelor imnul Champions League își intră în rolul de antrenor. Împarte sfaturi pentru Martin, Răduță, Stanca, Șerbănescu și pare prins de meci în momentul în care din inerție încearcă să se ridice, dar durerea din piciorul de sprijin îl condamnă la loc comanda pe gradena băncii de rezerve.
La pauză a ieșit bătaie 0-0 la pauză. Cu jambierul în mână, Apostol se retrage șchiop spre vestiare. Un copil de mingi îi cere tricoul, dar se mulțumește cu o mână trecută prin ciuf și un zâmbet, iar apoi „evenimentul” își respectă blazonul ligii a treia. Pe tunel se pune de o bătaie, iar printre mâini în gât, croșee la coaste și înjurături, se contopesc treninguri vișinii, galbene, dar și o geacă cu croială oficială. Ne lămurește un alt om de bine, un fel de sursă la fața locului. „Ă‚la e directorul general de la Afumați. Face parte din fișa postului. Nu vă speriați, așa e la «C»”. Nu ne speriem până când nu facem cunoștință cu domnul director de la Afumați. E drept, primim o mână de ajutor de la doi trimiși ai oficialului: „Domnul Neagu vă roagă să nu filmați”. „Care domnul Neagu?”. „Domnul Daniel Neagu, șefu de la…”. Mulțumim frumos și părăsim incinta, mai ales că Apostol ne anunță cu același jambier în mână că nu va da declarații. La ieșire auzim o voce cunoscută . „Domnii, să nu uitați la final, mici, bere… domnul primar, gratis”.
22 de mii de euro lunar este salariul lui Apostol la Rapid
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER