Titlul nu e original, ci o invenție a presei britanice, de pe vremea când englezii așterneau un covor de laude la picioarele șeptarului de la Chelsea pentru “dublele” din Albion.
De atunci, Mutu a ajuns pe fundul prăpastiei, însă numai pentru a-și lua avânt din nou spre înălțimi. A acceptat mâna întinsă de Bătrâna Doamnă, după care și-a asumat numărul 10 la Viola lui Prandelli, un antrenor pe care Mutu îl prețuiește mai mult ca pe Ranieri, Mourinho și Capello la un loc.
Altfel spus, a ales să fie căpitan pe o corabie cu vele, decât marinar pe un crucișător.
Golul cu Eindhoven, primul, e de poveste. Seamănă cu o scenă dintr-un film bun pe care vrei s-o vezi la nesfârșit sau cu un desert de care nu te mai saturi. Un șut imponderabil, ce ne-a lăsat muți pe toți, dar în primul rând pe Gomez.
Egoiști cum suntem, am fi preferat să-l vedem îngenuncheat pe Buffon sau pe Van der Sar, iar acțiunea să se petreacă undeva prin iunie, în Elveția. Dar nu-i târziu. Vorba aceea, Europenele astea or să fie ale lui Mutu sau n-or să fie deloc…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER