„Nașul” Rapidului!** Niculescu, la golul 14 în poarta giuleștenilor: „Trăiesc a doua tinerețe”

La 35 de ani împliniți luna trecută, Claudiu Niculescu nu și-a
pierdut pofta de gol. Considerat bătrân la Dinamo, „Clau-gol” și-a
recâștigat încrederea la Universitatea Cluj. Atacantul spune că,
după două meciuri, ar fi o mare greșeală ca el și colegii săi să se
gândească la titlu.

Salut, Claudiu. Știi câte goluri ai marcat în carieră
Rapidului?
Nu, sincer nu le-am numărat, dar știu că sunt multe.

Cu cel de sâmbătă ai ajuns la cota 14, practic ești nașul
lor…
A, nu! Nu mă consider nașul lor. Pur și simplu am avut noroc să
marchez mai mult cu ei.

Ce se întâmplă cu tine? Transferul la Universitatea ți-a
redat încrederea. Ce ai găsit aici și nu aveai la
Dinamo?
Știi cum e? În momentul în care auzi obsesiv că ești bătrân, că
trebuie să te lași, începi să crezi. În plus, la Dinamo eram puțin
marginalizat, nu prea jucam. Aici am întâlnit oameni extraordinari,
de la conducători, la colegi și suporteri. Îți spun sincer că mereu
am avut încredere în forțele mele și uite că nu m-am înșelat.
Practic trăiesc a doua tinerețe!

Spui asta, dar în același timp anunți că la sfârșitul
sezonului o să te retragi…
Pentru un fotbalist niciodată nu e de ajuns, dar mă uit și eu în
buletin. Peste un an poate nu voi mai putea face față, la această
vârstă e din ce în ce mai greu, dar așa îmi spuneam și anul trecut
și uite că am continuat.

După acest start de campionat sunt voci care spun că „U” se
poate bate la titlu…
Stai. Îți spun ceva și vreau să subliniezi asta: Ar fi cea mai mare
greșeală din partea noastră să declarăm așa ceva în acest moment.
Am pune presiune inutilă pe noi. Să rămânem la ce scrie pe hârtie
la rubrica obligații contractuale: clasarea în primele cinci și
finala Cupei.

Prietenul Dănciulescu trece prin momente mai puțin bune. Ai
vorbit cu el?
Nu încă. Îl las să se liniștească, știu cât de mult se consumă
atunci când ratează. O să aștept meciul cu Gaz Metan și apoi o să-l
sun. El are nevoie de un gol, două, asta e pastila la noi, la
atacanți, atunci când nu ne merge.