Vasile Maftei spune că nu își poate închipui ziua în care nu va mai merge la Pro Rapid. „Probabil, din instinct, tot acolo m-ar duce pașii”, spune fotbalistul de 28 de ani.
Îți amintești prima zi la Rapid? Cum să nu?! Era vară. Am venit de la Pitești, de la Școala „Nicolae Dobrin“, cu o mașină și m-au dus direct la o garsonieră în Giulești. Apoi am avut antrenament cu tineretul. Era Ionuț Chirilă antrenor. Am fost în cantonament la Predeal și ne alerga pe stradă, pe marginea drumului.
Primul contract? O sută de dolari pe lună, plus un salariu de 800 de lei, masă, casă și mai luam și prime. Pentru mine erau bani. Nu aveam nici telefon, de mașină nu mai zic. Așa am început eu la Rapid.
La echipa mare cum ai ajuns? Fusesem adus pentru echipa mare, dar nu aveam loc și jucam la tineret. Nea Mircea Lucescu mă urmărea, mă antrena, vorbea cu mine. El m-a ajutat cel mai mult. N-am apucat să debutez cu dânsul, pentru că a plecat. De fapt, am debutat în 2001, pentru că Iordănescu m-a trimis la Tractorul, în Divizia B, pentru câteva etape.
De ce? Nu știu exact. Nu prea punea accent pe tineri, cum făcea „Il Luce“. Țin minte că eram titular la naționala de tineret, am jucat un amical cu Italia, 1-1 la ei, cu Pirlo, Cassano, Pelizzoli, Bonera, am venit în țară, iar a doua zi m-au trimis la Tractorul. M-am dus pentru că voiam să joc. Rednic m-a chemat înapoi când a venit la echipă. Care-i cea mai frumoasă amintire de la Rapid? Sunt două. Titlul din 2002 și sfertul de finală UEFA, în 2006, de fapt parcursul de atunci. Aveam o echipă foarte tare.
În ce sens? O familie. Răzvan făcuse o mare familie. Eram toți la fotbal, toți la șpriț. Forța unei echipe în asta stă, în unitate. Meciurile nu se mai câștigă doar pe teren, ci și în vestiar.
Cum ți se pare Rapidul plin de străini? Spiritul Rapidului nu stă în jucători. Spiritul Rapidului îl reprezintă suporterii. Ei te ridică, ei te coboară. Oricum, străinii de acum și-au dat și ei seama ce înseamnă Rapidul. Au venit aici să câștige bani, dar au realizat că nu-i așa ușor să faci asta la Rapid.
Caracterizează Rapidul într-un cuvânt. Nebunie. Aici, dacă nu se întâmplă ceva, trebuie provocat.
Și atunci de ce îți place în Giulești? Păi ce, am zis că eu aș fi sănătos? Îmi place și mie nebunia. Când intri în horă, trebuie să joci, iar când o faci de mult timp, te obișnuiești cu asta. Pe mine nebunia Rapidului m-a ajutat în viață. M-am maturizat mai ușor, am privit altfel lucrurile.
Când erai copil, unde visai să joci? Nu aveam o echipă anume. Idolul copilăriei mele a fost Asprilla. Unde juca el, cu ăia țineam. Eram fan Parma, Newcastle. Oricum, nu mă gândeam că o să ajung la Rapid, cu atât mai puțin că o să stau zece ani. Câți coechipieri ai avut până acum? Oho, peste 150. Nu le știu numărul. Am fost ca piatra. Apa trece, pietrele rămân. Am rămas doar eu cu Perjică. Și cu nea Marian Rada, și el e de-o viață pe aici.
Te consideri un simbol pentru Rapid? Nu. Rapid are destule simboluri. Rică Răducanu, Nae Manea, Stanciu, Pancu, Iencsi, Nico. Nici nu vreau să fiu un simbol. Vreau să fiu apreciat și iubit pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce reprezint. Spune-mi o fază la Rapid pe care nu o poți uita. Nea Viorel Hizo ne fugărea iarna, cu mașina Salvării, pe drumul de la Râșnov spre Poiana Brașov, iar Șumudică zicea în fiecare zi că el se lasă. Pe Lupu și pe Sabău i-ai prins? Sigur. Când l-am văzut pe Lupu la mine în cameră îmi tremurau genunchii. Mă gândeam: „Mamă, să vezi ce îmi face ăsta!“. Lupu n-avea însă treabă cu nimeni.
Â
"Dacă ar fi după mine, aș juca în fiecare săptămână cu Steaua și cu Dinamo" – Vasile Maftei fundaș Rapid
"Visul meu e să mai iau un campionat cu Rapid și să intrăm în Liga Campionilor!" – Vasile Maftei fundaș Rapid
"Peseiro venise cu ideile lui, dar omul era profesionist. Antrenamentul era una, restul alta" – Vasile Maftei fundaș Rapid
„De la bulgari mi se trage“
Banii câștigați la Rapid ți-au asigurat viitorul? Nicidecum. Am un apartament în Herăstrău și două mașini. Și-o casă neterminată la Fălticeni. Nu vă închipuiți că am câștigat cine știe ce bani, dacă sunt căpitanul echipei.
George Copos te-a ajutat în viață? Domnul Copos mi-a plătit banii din contractele pe care le-am semnat. Atât. Mircea Lucescu m-a ajutat când eram tânăr. Cu bani, cu sfaturi, cu relații. Când era tata bolnav, el s-a agitat pentru mine.
Ai vrut vreodată să pleci din Giulești? Aș vrea să joc la o echipă din străinătate, dar în România nu m-aș duce altundeva. N-am cum. Nu mă închipui sculându-mă dimineața și mergând în altă parte decât la Pro Rapid.
Ce jucători te făceau să te simți mai puternic pe teren? Iencsi, Schumacher, Sabău, Pancu. O prezență specială era cea a lui Viorel Moldovan pe teren. Când îl vedeam cum se luptă în atac, ce coate le dădea adversarilor, mă simțeam tare.
Naționala e ceva departe de tine? Foarte departe acum. Nu mai sunt în vederi și știu de unde mi se trage. De la meciul cu Bulgaria, 2-2 la Constanța. La cel de-al doilea gol al lor m-am împiedicat de un bulgar și toată lumea m-a scos vinovat pe mine de egal.
Și ai fost vinovat? Îmi asum vina în măsura în care mi-a aparținut. Nea Piți mi-a spus că a văzut că m-am împiedicat și că nu îmi impută mie golul, dar nici nu m-a mai chemat.
Și suferi? Deloc. Sunt alții care joacă acum. Să joc eu bine la Rapid și sunt mulțumit. Iar dacă voi fi chemat, nu voi refuza niciodată naționala.
Care e cel mai bun atacant din Liga I? Dănciulescu. La câte goluri a dat, nu cred că poate contesta cineva asta. Acum, Rapid trece printr-o perioadă grea. Se vorbește de datorii, faliment, destrămare. §Este într-adevăr un moment dificil pentru Rapid, dar sper ca măcar în ceasul al doisprezecelea să se găsească o soluție salvatoare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER