Nemuritorul!**

Înainte să ajungi în fața geamului termopan pe care scrie mare
și mândru pe fond auriu „Vestiar Steaua”, treci pe lângă o ușă pe
care stă gravat cu același font: „Cizmărie”.

O cameră îngustă, parcă fără aer, care are în mijlocul ei un
aparat simetric cu două brațe un pic ruginite la vârfuri. În
„această sculă” stau două ghete, una cârpită cu zeci de „copci”,
alta colorată comercial. Peste aparat, cu șuruburile în mână,
comandă un om puțin cărunt, pe care ghetele de pe pereți par că îl
ascultă, fie că duc în cârcă branțurile lui Lăcătuș, Iovan, Pițurcă
sau Ilie Dimitrescu sau sunt din era modernă a lui Toja, Stancu,
Kapetanos sau a fraților Karamyan. Este Costel Ciontolac sau „don
Costello”, nume și poreclă care nu spun nimic tribunelor din
Ghencea, dar care la propria caracterizare explică totul.

„A plecat
cizmarul Ceaușescu și am venit eu!”

„Sunt aici din mai 1990! A plecat cizmarul Ceaușescu, am venit
eu. În camera asta! Au trecut ghete celebre prin mâna mea, le-am
spălat, le-am dat cu cremă, le-am pus crampoane”, își începe
discursul nea Costel, cu capul în pământ și extrem de timid.

„Măi băieți, dar nimeni nu mi-a luat interviu în 20 de ani,
scrieți voi acolo ce credeți!”, spune el modest. Discuția este
mereu întreruptă de câte un om din stafful echipei sau de jucătorii
care se grăbesc spre sala de mese. Se aude: „Hai, Costello, ai
ajuns în sfârșit vedetă!”. Răspunde greu, aprinde țigări din două
în două întrebări și povestește.

Scântei
adevărate în derby-uri

În zilele noastre, vigilența arbitrilor e înșelată din ce în ce
mai greu, mai ales în ceea ce privește accesoriile. Acum 20 de ani,
când nea Costel ajunsese la Steaua, lucrurile stăteau cu totul
altfel.
„În derby-uri mai ales, cu Dinamo, se juca numai la limită. Cele
mai tari chestii erau cuiele de pe tălpile ghetelor. Normal că
arbitrii nu știau, mai ales că verificau foarte atent înainte de
meci. Numai că noi le confecționam de așa natură încât, în timpul
meciului, un fel de capac se deșuruba și scotea cuiele la iveală.
Eu mereu eram în alertă, să strâng căpăcelele de pe marginea
terenului, să nu le vadă arbitrii”, spune amuzat deja bătrânul
cizmar al Stelei.

Cine își curăță singur
ghetele?

În 20 de ani, nea Costel a ajuns să îi cunoască pe toți
jucătorii care au trecut pe la Steaua poate mai bine ca oricine. Nu
a avut preferințe și spune că s-a înțeles bine cu toți, asta deși
are și remarcați. „Cum să am probleme cu vreunul, când eu sunt aici
să-i ajut? Dacă vreți să vă dau două exemple, în adevăratul sens al
cuvântului, i-aș pomeni pe «Jair» (n.r. Petre Marin, foto) și
Ghionea, chiar dacă el a plecat de la Steaua. Mă mai atingeam eu de
ghetele lor, dar rar. Ei le curățau, le lustruiau, au fost tot
timpul foarte atenți cu ghetele lor”, povestește Ciontolac.