Într-un fel, Steaua de acum parcă ar fi bucățică ruptă din tradiționalismul religie la Liverpool. Cine a plecat, odată plecat, dus a fost. Nu s-a mai întors la echipă. Transferuri într-un singur sens. Asemănările se opresc însă aici. The Reds au preferat să nu reîncălzească ciorba, în schimb, la Steaua, despărțirile garnisite mai mereu cu câte o polemică alungă varianta unui come-back peste vreme.
Dintr-o dată, Steaua e amnezică atunci când vine vorba de datorii la zi, încurcă socotelile, trage de timp. Mai după fiecare jucător a rămas câte o coadă, încât îți vine să crezi că toată contabilitatea clubului e ținută de Copos, ca la Rapid, nu de Becali. Litigiul cu Bacău pentru Lovin, subiect sâmbătă în ProSport, nu intră în aceeași oală. Poate că nemții n-au achitat toate tranșele și, oricum, scadența e încă departe. După garagața făcută în vară, Sechelariu doar nu se aștepta ca Becali să plătească în avans. Abia după 15 decembrie, Seche poate să spună „la comisii, monșer!”. Precum Neșu sau Goian.
Când și-a pierdut răbdarea și a reclamat drepturile din contract la comisii, Goian era convins că nu-și va încheia cariera la Palermo, e și el tot o frunză în vânt ca mulți alții, dar și că nu va mai fi vreodată agreat de mai marii din Ghencea. Când îl va copleși dorul de casă, stingher, fără angajament, lângă telefonul care nu mai sună, fostul căpitan stelist va sonda, precum Dică, pista CFR, dacă nu seacă balta până atunci, sau va opta pentru un matineu cu Bacău. La Steaua nu va fi nimeni acasă. Pentru Goian, Neșu, oricare alt stelist. Probabil cu excepția lui Rădoi, nu mai trebuie explicat de ce.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER