„No risk, no fun!”

Sandu Tăbârcă, noul antrenor al Gloriei Bistrița, este un ilustru anonim în România, dar are în palmares o viață de roman.
Înainte de a fi “uns” de Pădureanu principal la Gloria, fostul “secund” al lui Sabău a bătut mingea pe tăpșanele austriece, a muncit la renovarea Operei din Viena, a colindat Europa în căutarea celor mai buni antrenori ai lumii și și-a construit propria filosofie în fotbal. 
După 20 de ani de muncă îndârjită, de studiu și de credință neobosită în steaua sa, lui Tăbârcă, ajuns între timp la 44 de ani, i-a surâs, în sfârșit, șansa: a prins un contract în Liga I.

Domnule Tăbârcă, ați părăsit țara în ’90…
Am plecat imediat după Revoluție, pentru că nu știam care va fi situația în România… Eu știam doar să joc fotbal. Am ajuns în Austria fără să cunosc limba. Am luat-o de jos, am început să joc pe la diferite echipe din ligile inferioare. Am rămas în Liga a III-a până în 1994, când m-am apucat de antrenorat. Dar eu trăiam pentru fotbal și nu conta unde joc!

În afară de fotbal, ați mai făcut și altceva?
Era dificil să mă întrețin, pentru că nu câștigam prea mulți bani din fotbal. Am lucrat la o firmă, am devenit tehnician proiectant și așa am ajuns să contribui la renovarea Operei din Viena. Îmi plăcea mult să desenez, să fac proiecte… Când am decis să mă apuc serios de cariera de antrenor, am fost nevoit să renunț la cealaltă slujbă.

Iar primul pas spre o carieră de antrenor?
În 1994 am început școala de antrenori. Era visul meu să ajung tehnician. Am muncit mult, iar în 2006 am semnat primul meu contract adevărat, de antrenor profesionist. Am antrenat în Liga a III-a până în 2008, când am devenit liber de contract.

Nu v-ați gândit să renunțați, văzând că nu reușiți, timp de atâția ani, să depășiți nivelul fotbalului amator?
Sunt un om foarte statornic. Știam că vreau să ajung undeva și am muncit foarte mult. Am participat la foarte multe seminarii și cursuri pe banii mei. Am investit mult în mine pentru că știam că, într-o zi, voi fi răsplătit. Îmi plăcea ceea ce fac și restul nu a mai contat.

La ce fel de seminarii ați participat?
Am început la echipele mai mici, apoi am mers la formații mai importante, ca Udinese, Ajax, Chelsea și Bayern München. Eu plăteam tot. Și costau mult, între 600 și 1.200 de euro un seminar! Timp de o săptămână, stăteam împreună cu stafful tehnic al echipei respective, participam la antrenamente… Aceste experiențe sunt minunate pentru că îți deschid ochii, ai ocazia să îți construiești relații și să „furi” din rețetele fotbalului. Am avut șansa să văd la lucru antrenori foarte mari.

Care au fost oamenii care v-au influențat în tot acest timp?
Cel care m-a marcat decisiv a fost Arsene Wenger, antrenorul de la Arsenal, pe care am avut ocazia să-l cunosc când mi-am dat licența la acest club. Am vorbit puțin cu el, dar am rămas uimit de inteligența lui și de modul de a antrena. Eram la un meci important pe care Arsenal îl juca pentru calificarea în Liga Campionilor, iar Wegner a lăsat patru jucători de națională pe bancă, pe care i-a înlocuit cu niște puști de 18 ani! După meci l-am întrebat cum se poate să facă această mișcare într-o asemenea partidă. El a răspuns simplu: „No risk, no win! No win, no fun!” (n.r. – „Nu riști, nu câștigi! Nu câștigi, nu e distractiv!”). Asta înseamnă fotbal!

“Anchetele DNA le dau o șansă și echipelor mici”

Cum a fost primul contact cu fotbalul românesc, după lunga perioadă de exil?
Anul trecut mă aflam la Campionatul European din Austria. Acolo l-am întâlnit pe Mircea Rădulescu (n.r. – președintele Școlii de Antrenori a FRF). Am început să colaborăm la diferite analize și, mai târziu, să vizităm echipele românești aflate în cantonament în Austria. Așa l-am cunoscut și pe Ioan Sabău, care m-a impresionat prin deschiderea sa. Am fost pe aceeași lungime de undă și am decis să mă întorc cu el la Bistrița.

Cum ați regăsit fotbalul românesc?
Am observat că aici fotbalul e într-o continuă schimbare. Am urmărit și toate aceste scandaluri din ultimul timp, care există însă și în Occident. Lucrul bun este că, în urma anchetelor deschise de DNA, echipele mai mici au și ele șanse. Să ne uităm la campioana Unirea Urziceni, de exemplu. Eu sunt un om optimist și cred că lucrurile merg spre bine. Este păcat însă că există o foarte mare lipsă de încredere în tot ceea ce înseamnă fotbal. Se trăiește din suspiciuni, sunt multe lucruri neadevărate, care fac numai rău echipelor.

Ce părere aveți despre scandalurile care scutură Liga I?
Toate actele de corupție și scandalurile se întâmplă din cauză că șefii nu își văd întotdeauna de partea lor administrativă, singura de care ar trebui să se preocupe. Fiecare vrea binele echipei, dar trebuie în primul rând să învețe ceea ce înseamnă fotbal. Mulți dintre antrenori nu sunt lăsați să își facă treaba la propriul club și să învețe, pentru că eu sunt convins că fiecare patron vrea succese.

Care e nivelul jucătorilor români?
Avem sportivi de valoare în campionat. Greșeala este însă că nu creștem fotbaliști la cluburi și nu le acordăm șanse tinerilor, așa cum se face dincolo. Numai în acest fel putem construi o mentalitate care să ducă la performanțe. Din păcate, antrenorii, din cauza presiunii, nu au răbdare cu juniorii și din acest motiv aducem mulți jucători străini.

Ce ați schimba în fotbalul românesc?
Eu nu am venit aici să schimb. Eu vreau doar să muncesc și să arăt ceea ce am învățat în tot acești ani. Pentru început, vreau să mă adaptez. Sper ca, după mulți ani în care am investit în mine, să reușesc să îmi fac treaba și să mă impun.

„Toate actele de corupție și scandalurile se întâmplă din cauză că șefii nu își văd întotdeauna de partea lor administrativă, singura de care ar trebui să se preocupe. Fiecare vrea binele echipei, dar trebuie în primul rând să învețe ceea ce înseamnă fotbal” Sandu Tăbârcă antrenorul autodidact de la Gloria Bistrița

„Sandu Tăbârcă este un antrenor tânăr, bine pregătit. A făcut parte din staff-ul tehnic în campionatul trecut. El va fi ajutat Coroian și Negrean, dar și de Constantin Cârstea” Jean Pădureanu
președinte Gloria

„Era dificil să mă întrețin, pentru că nu câștigam prea mulți bani din fotbal. Am lucrat la o firmă, am devenit tehnician proiectant și așa am ajuns să contribui la renovarea Operei din Viena. Îmi plăcea mult să desenez, să fac proiecte…” Sandu Tăbârcă inginer-proiectant și antrenor profesionist

Rădulescu: „E as în fotbalul-știință”

Mircea Rădulescu, directorul Școlii de Antrenori, povestește cum l-a descoperit pe Sandu Tăbârcă. „Eram în Austria, la Europenele de anul trecut. Ne-am întâlnit din întâmplare în tribună. A venit la mine și s-a prezentat”, spune Rădulescu, care a rămas profund impresionat de pregătirea tehnicianului. „Are o pregătire teoretică foarte bună. Are propria filosofie în fotbal. Știe ce se lucrează în străinătate și este un as în fotbalul-știință”, enumeră Mircea Rădulescu calitățile care l-au determinat să-l ia sub aripa sa protectoare pe Tăbârcă.

Sabău l-a vrut la Timișoara, Iancu s-a opus

Mircea Rădulescu i l-a recomandat lui Sabău pe Tăbârcă, iar după câteva luni în care “austriacul” a fost sfătuitorul de taină a lui Sabău, acesta a vrut să-l ia cu el la Timișoara. „I-a dat niște soluții foarte bune lui Sabău în privința modelării procesului de antrenament. Neluțu și-a dat seama că e valoros și l-a vrut la Timișoara, dar cei de acolo au preferat să-l păstreze pe Rotariu, pentru că e de-al locului. Tăbârcă este genul de om pe care oricine și l-ar dori în staff-ul tehnic”, a povestit Rădulescu.

2 sunt echipele pentru care Sadu Tăbârcă a evoluat în România: UM Timișoara și Electromotor Timișoara