„Nu asta-i valoarea Oțelului!”

Petre Grigoraș, fostul antrenor al „oțelarilor”, acum
tehnicianul lui Poli Iași, se va afla vineri, pe Stadionul „Oțelul”
pentru prima dată în postura de adversar, după ce a petrecut trei
ani și jumătate la cârma echipei gălățene. Într-un interviu acordat
unui ziar local, Grig a mărturisit că urmărește în continuare cu
mare atenție evoluțiile roș-alb-albaștrilor, dar a ocolit
întrebările incomode, preferând să nu-și mai amintească ce motive
l-au împins să părăsească formația de la malul Dunării.

Se apropie ora reîntâlnirii cu fosta dvs. echipă. Aveți
emoții?

Sincer, da! Am petrecut trei ani și jumătate foarte plăcuți la
Galați. Nu știu cum gândesc alții, dar am rămas cu amintiri plăcute
de acolo. Împreună am fost și la bine și la rău. Și cu jucătorii și
cu conducătorii, iar publicul a fost mereu alături de noi. Cu
siguranță, când voi călca pe teren, voi avea emoții mari!

Dacă ați putea transfera acum vreun jucător de la
Oțelul, care ar fi acela?

Aș transfera mai mulți, nu numai unul! Dacă aș da nume, s-ar
interpreta pentru că vine meciul direct, dar ar fi mult mai mulți
decât ați crede. Le știu valoarea, caracterul. Cred că aș lua
aproape o echipă.

„Nu-i
asta valoarea Oțelului”

Mai urmăriți evoluțiile
gălățenilor?

Cum să nu? Am lucrat cu marea majoritate dintre jucătorii de
acolo, am lucrat foarte bine, ne-am înțeles foarte bine și nu pot
uita lucrurile astea. Ei au fost principalii artizani ai
rezultatelor și, stând zi de zi lângă ei, îi urmăresc și acum cu
interes! De pildă, îl urmăresc și pe Bourceanu care a ajuns la
Timișoara.

Oțelul a ajuns pe locul 15 în clasament. Este aceasta
valoarea reală a echipei?

Nu, sub nicio formă. Sunt convins că, până la sfârșitul
campionatului, lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Nu măgulesc
pe nimeni, dar nu e locul Oțelului acolo. Au trecut doar zece etape
și nu se poate face o evaluare acum.

Câștigați meciul de vineri, de la Galați?

Oricine poate câștiga oriunde. S-a văzut clar că în campionatul
nostru nicio echipă nu e sigură de victorie. Noi am reușit un egal
la CFR Cluj, Oțelul a bătut la Dinamo și așa mai departe. Oricum,
la Galați se câștigă foarte greu. Știu ce presiune pune publicul pe
adversar, știu ce înseamnă să ai suportul publicului pe acel
stadion.

„Nu
din cauza obiectivului am plecat”

Totuși, ultima victorie a Oțelului pe teren propriu s-a
petrecut chiar cu dvs. pe bancă, iar presiunea publicului nu mai e
aceeași…

Oțelul a mai trecut printr-o perioadă asemănătoare în 2006, când
câștigam afară și nu ne puteam impune acasă. În fotbal se poate
întâmpla orice. Depinzi și de șansă. Oțelul a avut meciul în mână
la Bistrița, dacă dădeau gol la 1-1, câștigau. Și noi, dacă marcam
cu Steaua la 0-0, poate luam toate punctele.

Credeți că va ajunge Oțelul în cupele europene la
finalul campionatului, obiectiv care în vară v-a făcut să
plecați?

Eu am spus atunci că nu pot fi de acord cu așa ceva. Aș fi putut
să zic „da, da, da”, timpul trecea, leafa mergea, dar am vrut să
fiu realist. La investițiile și la bugetul clubului, am considerat
că nu avem șanse. Așa am considerat atunci, dar nu ăsta a fost
motivul pentru care am plecat! A fost altul și nu are rost să
dezgropăm morții, deoarece clipele frumoase au fost mult mai multe
decât cele urâte și ar fi păcat să dăm cu piciorul unei perioade
foarte frumoase. Dacă domnii din conducerea Oțelului cred într-un
loc de cupă europeană, eu le urez mult succes!