Nicio victorie pentru FC Botoșani împotriva Stelei. Nicio explicație pentru echipa de start a Stelei contra celor de la FC Botoșani. Reghecampf a surprins în meciul de pe Național Arena încă de la fluierul de start al centralului. Poate mai mult cu gândul la partida cu Dinamo, de miercuri, poate mai mult cu gândul la victoria cu Osmanlispor de joi, din Europa League, Steaua oferea șanse celor de la FC Botoșani cu formula de start gândită de antrenorul steliștilor. Puteau chiar și moldovenii să viseze la o victorie contra liderului căruia nu părea că-i pasă prea mult de rezultatul din această etapă.
Să nu îți pese și să fii în continuare liderul campionatului intern – o găselniță tipică pentru Liga 1. Dar una cu care ar fi trebuit să ne obișnuim în ultimii ani. Oricât ne-ar plăcea nouă să ne considerăm cei mai cei, la fotbal rămânem corijenți și suntem în continuă scădere, având când și când niște puseuri.
Lungă și pe a doua. Lungă și pe a doua iar și iar
În minutul 7, Gabi Enache, cel pe care steliștii și fanii naționalei nu știu dacă are sau nu abilități de fotbalist, a vrut să centreze în careu, dar a fost mai degrabă aproape să deschidă scorul. Pe tabelă, scorul era în continuare 0 – 0, oamenii puțini din tribună priveau în gol și își spuneau în gând că va fi o iarnă geroasă, iar cei de la Botoșani nu reușeau, chiar și cu toată ambiția lor, să pună vreun fel de problemă steliștilor. Iar conferința din urmă cu o săptămână a lui Gheorghe Hagi îți venea iar și iar în minte. Meciul nu făcea altceva decât să îi dea, pentru a nu știm câta oară, dreptate fostului mare jucător român: „Dacă vrei pepeni, roșii, frumos, seamănă-i, tată! Că altfel ei nu cresc. Pui castraveți și vrei pepeni? Joci cu fotbalul ăla cu lungă și pe a doua de dă boala-n noi, faci cârcei„. Iar carcei părea că face Enache, cu trei centrări trase la indigo, trimise spectatorilor fictivi de la peluză.
Degeaba erau arțăgoși moldovenii. Degeaba comentatorii partidei își aminteau ce făcea Bourceanu acum multe sezoane. Meciul nu avea niciun fel de noimă, iar minutele se scurgeau din ceea ce mulți considerau a fi o partidă de fotbal. Rezumatul primei reprize era ușor de reținut: Astafei și Achim se imită unul pe celălalt și nu reușesc să șuteze decisiv, din faze care, la prima vedere, par foarte ușoare. Dar cine știe ce a fost în sufletul lor în acele momente?
Surprize, surprize cu Reghecampf
În a doua repriză a intrat Adi Popa. Și lucrurile s-au schimbat pentru Steaua. Iar și iar Steaua. Corner, șut, corner, șut, lovitură liberă, corner din nou. Odată cu intrarea lui Adi Popa pe teren, s-a putut vedea diferența dintre cele două echipe, s-au putut vedea înfrângerile celor de la FC Botoșani în fața Stelei. Cu puțin noroc, moldovenii s-au aflat întotdeauna între șutul unui stelist și poarta lor. Deloc surprinzător, la nici 10 minute după începutul reprizei secunde, Reghemcapf a mai făcut două schimbări. Pentru a câta oară surprindea Reghecampf așa? În fine, De Amorim și Boldrin erau pregătiți să câștige cele trei puncte puse în joc.
Sau, în cazul lui Boldrin, era așteptată o lovitură liberă.
Leo Grozavu degeaba se agita pe marginea terenului. Dorința moldovenilor din prima repriză, când non-fotbalul fusese la el acasă pe Național Arena, părea să nu mai existe. În propriul careu de la începutul partidei, botoșănenii tot încercau să găsească metode pentru ca pe tabelă să rămână 0 – 0. Se aruncau, bubuiau mingea, o șutau fără noimă departe de careu. În ritmul ăsta, o minune îi putea ajuta pe cei de la FC Botoșani să își adauge, în palmares, un egal cu Steaua, în dreptul căreia să scrie că e cea mai mare performanță a lor.
0-0. Așa, și?
Chiar și cu piciorul ridicat de pe accelerație, Boldrin și Adi Popa au fost la un pas să înscrie în minutul 69, iar moldovenii l-au întins pe Stăncioiu doar un pic, un pic de tot, cât să-l dezmorțească pe portarul steliștilor. Totuși, minutele treceau în avantajul celor de la FC Botoșani. Cu cât ei se aruncau mai mult, cu atât plecau acasă, pe un drum lung, cu un punct și un zâmbet.
Atunci când Adi Popa a devenit din nou atacant, iar Tudorie a fost trimis pe partea dreaptă, moldovenii au răsuflat ușurați. Aguero al Stelei, așa cum a fost el comparat pe postul pe care nimeni nu-l înțelege la echipa lui Reghecampf, nu are randament ca atacant, dar se insistă cu încăpățânare să se vadă asta. Panicați că nu mai pot câștiga meciul, steliștii au început să greșească din ce în ce mai mult, iar moldovenii să conteze și ei din când în când, suficient cât să facă timpul să treacă în avantajul lor. Tudorie a fost cel care, în minutul 90, a făcut ca tuturor să le treacă prin minte întrebarea: „Asta-i tot ce poate Steaua în ofensivă? „.
Nu a reușit, din nici doi metri, să înscrie.
S-a terminat 0 – 0. Și cui îi pasă? Că Steaua nu a vrut sau nu a putut, e o altă discuție asta. Urmează meciul cu Dinamo și se așteaptă ca fotbalul românesc, în cele 90 de minute de miercuri, să arate altfel decât acum. E o altă discuție și asta dacă se va putea sau nu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER