Szoboszlay este ultimul reprezentant în viață al „Generației de Aur” a Universității, din bejenia de la Sibiu
Nicolae Szoboszlay și Dr. C. Rădulescu, simboluri pentru „U”, respectiv CFR, au legat de-a lungul deceniilor o relație unică în fotbalul din Ardeal
Dr. Constantin Rădulescu și Nicolae Szoboszlay. Un bucureștean și-un ardelean sadea. Un român și un maghiar. Primul, un simbol CFR-ist propășit sub „șapca roșie” a universitarilor, iar al doilea, o icoană pentru istoria lui „U”. Un doctor apreciat și un maestru emerit al sportului. Ce îi leagă?
O prietenie ce a ținut timpul în loc. Asta e și impresia care-ți rămâne când te uiți în ochii albaștri, mari, străvezii, de adolescent, ai lui Szoboszlay. La 85 ani, sfidează timpul. E lucid, coerent, sănătos tun, face gimnastică în fiecare dimineață și încă mai muncește la „U”. Despre prietenul său „ceferist” vorbește cu mare drag. „Înainte să ne părăsească, Doctorul a avut dorința ca eu și ziaristul Viorel Cacoveanu să rostim cuvintele de adio la înmormântare. Scriitorul nu a avut puterea sufletească, dar eu am făcut-o. Cu lacrimi în ochi, desigur…”, rememorează Szoboszlay evenimentul funebru din 2001.
Prietenie sub semnul cântecului
Legătura indestructibilă între un boem incurabil și un sudist tăios, precum Rădulescu, și ardeleanul pedant și disciplinat, Szoboszlay, s-a născut sub cântec. „În perioada romantică a fotbalului era un obicei clasic. Toată lumea cânta. Și Piști Covaci mi-a spus că la Ajax se cânta formidabil. Astfel se nivelau diferențele sociale în echipă. Groparul se simțea la fel ca și doctorul”, explică Szoboszlay felul în care s-a atașat de Rădulescu. „Cine știa să cânte era cel puțin rezervă. Cântecul te băga atunci în echipă. Rădulescu cânta fals, dar pe teren era un mijlocaș extrem de bun”, își amintește, cu zâmbetul pe buze, venerabilul tehnician. 800 de cărți de fotbal, în patru limbi!
Prietenia dintre cei doi nu a fost afectată deloc de diferențele de temperament. „El era mai boem. Era direct și sincer. Greu de acceptat pentru cei care nu-l cunoșteau, dar extraordinar de sufletist. Eu întotdeauna am fost mai reținut”, își descrie antrenorul prietenul plecat la cele veșnice. „Am fost coleg de bancă cu fratele viitoarei soții a lui Rădulescu, la Orăștie. Doamna Stanca a fost și ea doctoriță și provenea dintr-o familie de medici renumiți”, mai mărturisește Szoboszlay, care deține o colecție impresionantă de 800 de cărți de specialitate, în patru limbi, maghiară, română, germană și franceză. Toate studiate cu acribie. „Nu vreau să mă laud”, parează, cu eleganță, Szoboszlay. „Jumate a reușit imposibilul la CFR”
Cât despre isprăvile amicului său la rivala din Gruia, Szoboszlay crede că acesta a făcut minuni. „I-a fost foarte greu, fiindcă resursele erau modeste. El a fost nevoit să fie și conducător, și antrenor. Rădulescu îndeplinea practic toate funcțiile posibile într-un club. Astfel, performanțele lui de acolo sunt înzecit mai mari. Să nu mai spunem că era și șeful secției ORL la spital”, menționează tehnicianul. „Împreună ne-am dat examenul de antrenori categoria A. Am colaborat foarte mult în munca aceasta. El era un abil tactician. Extraordinar de bun”, își încheie Szoboszlay mărturia despre bunul său prieten plecat de 10 ani dintre noi.
A murit de prea multă … pasiune
Medic conștiincios și antrenor cu har, dar și un degustător rafinat de teatru, carte, muzică, vinuri și coniacuri fine, Doctorul Rădulescu a fost un cozeur debordant. Șuetele interminabile despre pasiunea vieții lui, fotbalul, i-au adus și sfârșitul în 2001: o ciroză fatală. „În gașca lui de povestitori se aflau, printre multe alte personalități ale vremii, marele Piști Covaci, Titi Teașcă sau actorul Dorel Vișan”, povestește fiica acestuia, Stanca Gidro, decanul Baroului Cluj. Bretan: „A fost Ferguson din Gruia”
Metodele moderne și stilul intransigent, dar corect, al lui Rădulescu au impresionat într-o epocă destul de amatoare în fotbal. „Nu a fost un simplu antrenor, a fost prototipul managerului de club din zilele noastre, gen Alex Ferguson, un om fără știrea căruia nimic, dar absolut nimic, nu se putea întâmpla la CFR”, îl descrie Marius Bretan, fostul său elev din perioada de glorie a anilor ’70, în cartea „100% CFR – Centenarul unui vis”. 2000 de lei, un ceas Pobeda și o stofă pentru pantaloni a primit Rădulescu pentru promovarea CFR-ului în prima ligă în 1969
Dr. Constantin Rădulescu
– Născut pe 30 mai 1924, la București – A evoluat în cariera de jucător la: Olimpia București (1938-1942), Sportul Studențesc (1942-1943), „U” Cluj (1943-1949) și CFR Cluj (1950-56) – A strâns 69 de jocuri în prima divizie, marcând 10 goluri, din postura de mijlocaș – S-a retras la 31 ani, în urma unei grave accidentări – A pregătit pe: CFR (1956-61, 1969-76, 1992-1995), „U” (1961-63 și 1976-77), CSM (1963-1967), Arieșul Turda (1984-86) – A antrenat sau promovat mari jucători precum Petru Emil, Traian Georgescu, Viorel Mateianu, Ivansuc, Remus Câmpeanu, Octavian Popescu sau Mihai Adam
Nicolae Szoboszlay
– Născut pe 18 iulie 1925, la Orăștie (Hunedoara) – A evoluat ca jucător, în perioada 1943-1954, la „U” Cluj, Ferar Cluj, CCA București, Dermagand Tg. Mureș, Locomotiva Tg. Mureș, Flamura Roșie Cluj – A apărat 72 de jocuri în prima divizie – A jucat pentru Ferar, fosta KAC din Cluj, ocupanta locului trei în Ungaria și cîștigătoarea Cupei Ungariei (1943) – A condus centrul de copii și juniori al lui „U” între 1976 și 1985, antrenând de-a șunul carierei echipe echipe precum „U” Cluj, CFR Cluj, Corvinul – A contribuit la formarea jucătorilor Remus Cîmpeanu, Petru Emil, Vasile Suciu, Cîmpeanu II, Zoli Iașko, Alpar Meszaros, Zsolt Muzsnay, Ioan Ovidiu Sabău, Tiberiu Bălan
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER