O prietenie istorică înainte de derby-ul CFR – „U”

Szoboszlay este ultimul reprezentant în viață al „Generației de
Aur” a Universității, din bejenia de la Sibiu

Nicolae Szoboszlay și Dr. C. Rădulescu, simboluri pentru „U”,
respectiv CFR, au legat de-a lungul deceniilor o relație unică în
fotbalul din Ardeal

Dr. Constantin Rădulescu și Nicolae Szoboszlay. Un bucureștean
și-un ardelean sadea. Un român și un maghiar. Primul, un simbol
CFR-ist propășit sub „șapca roșie” a universitarilor, iar al
doilea, o icoană pentru istoria lui „U”. Un doctor apreciat și un
maestru emerit al sportului. Ce îi leagă?

O prietenie ce a ținut timpul în loc. Asta e și impresia care-ți
rămâne când te uiți în ochii albaștri, mari, străvezii, de
adolescent, ai lui Szoboszlay. La 85 ani, sfidează timpul. E lucid,
coerent, sănătos tun, face gimnastică în fiecare dimineață și încă
mai muncește la „U”. Despre prietenul său „ceferist” vorbește cu
mare drag. „Înainte să ne părăsească, Doctorul a avut dorința ca eu
și ziaristul Viorel Cacoveanu să rostim cuvintele de adio la
înmormântare. Scriitorul nu a avut puterea sufletească, dar eu am
făcut-o. Cu lacrimi în ochi, desigur…”, rememorează Szoboszlay
evenimentul funebru din 2001.

Prietenie
sub semnul cântecului

Legătura indestructibilă între un boem incurabil și un sudist
tăios, precum Rădulescu, și ardeleanul pedant și disciplinat,
Szoboszlay, s-a născut sub cântec. „În perioada romantică a
fotbalului era un obicei clasic. Toată lumea cânta. Și Piști Covaci
mi-a spus că la Ajax se cânta formidabil. Astfel se nivelau
diferențele sociale în echipă. Groparul se simțea la fel ca și
doctorul”, explică Szoboszlay felul în care s-a atașat de
Rădulescu. „Cine știa să cânte era cel puțin rezervă. Cântecul te
băga atunci în echipă. Rădulescu cânta fals, dar pe teren era un
mijlocaș extrem de bun”, își amintește, cu zâmbetul pe buze,
venerabilul tehnician.

800 de cărți de fotbal, în patru limbi!

Prietenia dintre cei doi nu a fost afectată deloc de diferențele de
temperament. „El era mai boem. Era direct și sincer. Greu de
acceptat pentru cei care nu-l cunoșteau, dar extraordinar de
sufletist. Eu întotdeauna am fost mai reținut”, își descrie
antrenorul prietenul plecat la cele veșnice. „Am fost coleg de
bancă cu fratele viitoarei soții a lui Rădulescu, la Orăștie.
Doamna Stanca a fost și ea doctoriță și provenea dintr-o familie de
medici renumiți”, mai mărturisește Szoboszlay, care deține o
colecție impresionantă de 800 de cărți de specialitate, în patru
limbi, maghiară, română, germană și franceză. Toate studiate cu
acribie. „Nu vreau să mă laud”, parează, cu eleganță,
Szoboszlay.

„Jumate a reușit imposibilul la CFR”

Cât despre isprăvile amicului său la rivala din Gruia, Szoboszlay
crede că acesta a făcut minuni. „I-a fost foarte greu, fiindcă
resursele erau modeste. El a fost nevoit să fie și conducător, și
antrenor. Rădulescu îndeplinea practic toate funcțiile posibile
într-un club. Astfel, performanțele lui de acolo sunt înzecit mai
mari. Să nu mai spunem că era și șeful secției ORL la spital”,
menționează tehnicianul. „Împreună ne-am dat examenul de antrenori
categoria A. Am colaborat foarte mult în munca aceasta. El era un
abil tactician. Extraordinar de bun”, își încheie Szoboszlay
mărturia despre bunul său prieten plecat de 10 ani dintre
noi.

A murit
de prea multă … pasiune

Medic conștiincios și antrenor cu har, dar și un degustător rafinat
de teatru, carte, muzică, vinuri și coniacuri fine, Doctorul
Rădulescu a fost un cozeur debordant. Șuetele interminabile despre
pasiunea vieții lui, fotbalul, i-au adus și sfârșitul în 2001: o
ciroză fatală. „În gașca lui de povestitori se aflau, printre multe
alte personalități ale vremii, marele Piști Covaci, Titi Teașcă sau
actorul Dorel Vișan”, povestește fiica acestuia, Stanca Gidro,
decanul Baroului Cluj.

Bretan: „A fost Ferguson din Gruia”

Metodele moderne și stilul intransigent, dar corect, al lui
Rădulescu au impresionat într-o epocă destul de amatoare în fotbal.
„Nu a fost un simplu antrenor, a fost prototipul managerului de
club din zilele noastre, gen Alex Ferguson, un om fără știrea
căruia nimic, dar absolut nimic, nu se putea întâmpla la CFR”, îl
descrie Marius Bretan, fostul său elev din perioada de glorie a
anilor ’70, în cartea „100% CFR – Centenarul unui vis”.

2000 de lei, un ceas Pobeda și o stofă
pentru pantaloni a primit Rădulescu pentru promovarea CFR-ului în
prima ligă în 1969

Dr.
Constantin Rădulescu

– Născut pe 30 mai 1924, la București
– A evoluat în cariera de jucător la: Olimpia București
(1938-1942), Sportul Studențesc (1942-1943), „U” Cluj (1943-1949)
și CFR Cluj (1950-56)
– A strâns 69 de jocuri în prima divizie, marcând 10 goluri, din
postura de mijlocaș
– S-a retras la 31 ani, în urma unei grave accidentări
– A pregătit pe: CFR (1956-61, 1969-76, 1992-1995), „U” (1961-63 și
1976-77), CSM (1963-1967), Arieșul Turda (1984-86)
– A antrenat sau promovat mari jucători precum Petru Emil, Traian
Georgescu, Viorel Mateianu, Ivansuc, Remus Câmpeanu, Octavian
Popescu sau Mihai Adam

Nicolae
Szoboszlay

– Născut pe 18 iulie 1925, la Orăștie (Hunedoara)
– A evoluat ca jucător, în perioada 1943-1954, la „U” Cluj, Ferar
Cluj, CCA București, Dermagand Tg. Mureș, Locomotiva Tg. Mureș,
Flamura Roșie Cluj
– A apărat 72 de jocuri în prima divizie
– A jucat pentru Ferar, fosta KAC din Cluj, ocupanta locului trei
în Ungaria și cîștigătoarea Cupei Ungariei (1943)
– A condus centrul de copii și juniori al lui „U” între 1976 și
1985, antrenând de-a șunul carierei echipe echipe precum „U” Cluj,
CFR Cluj, Corvinul
– A contribuit la formarea jucătorilor Remus Cîmpeanu, Petru Emil,
Vasile Suciu, Cîmpeanu II, Zoli Iașko, Alpar Meszaros, Zsolt
Muzsnay, Ioan Ovidiu Sabău, Tiberiu Bălan