Om bun, om rău. Suntem o țară de „viitoriști”, pentru că asta este „forța decarului” care ne-a bucurat. Între un Petrescu calificat și un Hagi umilit, îl vom prefera pe Hagi. Opinia lui Măcicășan

Este săptămână europeană. Gică Hagi câștigă și vezi „valul” de reacții pozitive. Apare o „avalanșă” de laude la adresa lui și a Viitorului, din partea unor cunoscuți sau mai puțini cunoscuți ai „Regelui”. Întorc meciul pe toate părțile și scot lucrurile bune. Aproape îți vine să crezi că 5-7 e un rezultat pozitiv. Până la urmă, putea fi 3-6, nu? Ești mulțumit, în sinea ta de suporter al fotbalului românesc. Nici nu mai contează că nicio echipă n-a mai luat 6 goluri în turul doi preliminar, din actualul sezon. Nici nu mai contează că Viitorul n-a mers mai departe. Știrea este că a marcat Viitorul 5 goluri, nu că a primit 7. Dacă ești de altă părere, ești „hater”. Ești împotriva progresului fotbalului românesc, nu te pricepi la fotbal și ai ceva personal cu Gică Hagi. Nici măcar nu te duce capul să vezi că Viitorul produce fotbaliști, nu și-a propus rezultate și ești rău dacă aduci argumentul că în Europa contează doar calificarea, nu ce vârste au jucătorii sau că Viitorul nu e chiar la prima umilință.

Este cât se poate de evident că Gică Hagi este feblețea noastră, a românilor. Și nimic nu o să ne ia asta. Am adoptat Viitorul în sufletele noastre pentru că Gică Hagi era acolo, definitiv, din SUA ’94. Chiar dacă majoritatea se declară simpatizanți ai altor echipe, suntem o țară de viitoriști. Nu acceptăm ca Hagi să fie învins și ne clădim un scut de argumente atunci când nu-i ies planurile. Acest capital de simpatie n-a fost văzut niciodată în fotbalul românesc. Viitorul este echipa pe care nu o înjură nimeni.

Ca să ne dăm seama de diferențe, încercați să puneți în dreptul Viitorului orice altă echipă. Cum ar fi fost ca CFR, FCSB sau Craiova să ia 7 goluri de la Gent? Să luăm exemplul lui Dan Petrescu, pentru că Andone nu mai antrenează, iar lui Papură oricum i se cere demisia. Ce s-ar fi vorbit despre Petrescu, după un 3-6 în Belgia? Câte glume ar fi curs pe internet? Putem să ne gândim că unii ar fi spus că este un antrenor slab sau că echipa sa joacă cel mai urât fotbal? Putem să ne gândim că alții ar fi spus că echipa este dezastruoasă sau că doar cu ajutorul arbitrajelor și al campionatului modest au ajuns în cupele europene?

Petrescu e aproape haios cum laudă adversarul înainte de meci și îi conferă puteri supraomenești, indiferent să s-ar numic Celtic, Astana sau Academica Clinceni. Gică Hagi laudă adversarul excesiv și îi conferă puteri supraomenești după meci, când pierde. Unul este crezut, celălalt nu. Asta înseamnă „puterea decarului”, cum ar putea spune Gică Hagi. El a fost numărul 10, a fost cel care ne-a scos în străzi, a fost cel cu care adulții de azi aveau postere în camere, cel cu care se laudă când merg în vacanțe… A fost cel mai bun. Dan Petrescu a jucat cu numărul doi. A marcat cu SUA în ’94 sau cu Anglia în ’98,  dar n-a fost de ajuns. Chiar dacă CV-ul său de antrenor este cu mult peste al lui Hagi, tot „Regele” va fi mai iubit. Chiar și atunci când Petrescu se califică, iar Hagi pierde. Pentru că atunci când vine vorba de fotbal, suporterii gândesc cu sufletul.