Omenie

Fotbalul nostru nu înseamnă numai scandal, mișelie, furăciune, violență, cinism, paragină, zbatere prin calificări și rateuri prin cupele europene. Uneori, rar, avem parte de spectacol și de revelații în dreptunghiul verde. Câteodată ne bucură atitudinea unor jucători care înnobilează vestiarul unde se echipează. Unul dintre ei este Ogăraru. Un fundaș lateral ofensiv, elegant și spornic. Are un zâmbet subțire și o privire limpede, pe care nu mi-o închipui ochind pițipoance prin baruri de noapte, îndeletniciri străvechi ale tinerilor cu parale și faimă. Deunăzi a regizat o acțiune de binefacere în favoarea unor copii năpăstuiți dintr-o localitate obscură. Din fericire, încă 13 jucători cu nume sonore i s-au raliat. În țările dezvoltate, bătrânii și copiii, segmente neputincioase ale populației, au numai priorități.

La noi e invers. Vreo 300.000 de puști cu părinții plecați să câștige un ban departe de casă sunt lăsați în seama vecinilor sau a bunicilor. De regulă, niște troglodiți ce semnează  conștiincios condica la birtul de peste drum. Problema e gravă, Ogăraru și ai lui nu-i pot salva pe toți. Oferă doar pilda ce-i face cinste. Iată că exemplul lui stârnește emulație. S-a aflat că Marica și Torje au cumpărat teancuri de bilete la meciul cu Georgia, a căror contravaloare a luat drumul Petrilei îndoliate. Marica e marcat de atmosfera nemțească. Dar Torje? Pe cât de țâfnos cu agenții de circulație care-l opresc în trafic, pe atât de generos cu semenii bătuți de soartă. Bravo ție, copile!