OPINIE | Când din condei autogolurile devin goluri. De la titlul de golgheter al lui Vasile Oană și tontogolul lui Nicoliță, la realitatea de azi din Liga 1

Autogolul este unul dintre cele mai nefericite evenimente de care poate avea parte un fotbalist pe parcursul unei partide. De cele mai multe ori survine în urma unor acțiuni ofensive ale adversarului, când mingea este deviată sau se lovește nefericit pentru cel păgubit. Dintr-acelea neprovocate, precum celebra „capodoperă” a lui Nicoliță de pe „Santiago Bernabéu”, sunt foarte rare.

Recent, în ultimele etape din Liga I, ne-a atras atenția un fenomen care tinde să prolifereze, transformarea unor autogoluri clare de către oficialii acelor partide în goluri! Este adevărat, de prin anii 80, forurile internaționale ale fotbalului au recomandat arbitrilor ca în asemenea situații echivoce între gol și autogol să acorde credit ofensivei. Însă nu în orice condiții, ci la bunul simț de situație, și în niciun caz când cel din ofensivă nici măcar nu atinge mingea…
În cea de-a 16-a etapă s-a dat pe dinafară, cum se zice, fiind nu mai puțin de trei autogoluri care au fost cu toate trecute din condei drept goluri în rapoartele de joc, de către arbitrii. Iar raportul de joc este sfânt, așa încât ceea ce e consemnat în el rămâne bătut în cuie, chiar dacă sunt informații incorecte. De aceea și cei care ne ocupăm de statistici trebuie să-l urmăm. Să le iau pe rând.

Metamorfoză dubioasă

A fost mai întâi golul victoriei timișorene cu Astra (scor final 2-1), unde Sebastian Colțescu l-a scris pe Mailat drept marcator, cu toate că mingea șutată de acesta cu putere în transversală dacă nu întâlnea apoi spatele portarului Iliev n-ar fi intrat în poartă, ci s-ar fi întors în partea opusă, așa încât, exagerând un pic, putându-se chiar declanșa un contraatac al celor de la Astra. Apoi la derby-ul CSU Craiova – Steaua (scor 2-5), în care s-a consemnat câte un autogol de fiecare parte. De partea oltenilor un șut al lui Burlacu, care s-ar fi dus mult pe lângă poartă, l-a întâlnit însă în traiectoria sa pe nevinovatul Larie, din care a ricoșat în poarta lui Niță. De partea cealaltă, la o centrare pe jos a lui Alibec din stânga careului, atât Budescu, cât și adversarul său KeliÇ s-au întins simultan după mingea care l-a atins pe cel din urmă din piciorul căruia a intrat în poartă. Stupoare însă, István Kovács l-a trecut în raport ca marcator pe Budescu. Un marcator care nici măcar nu a atins mingea!!! O situație dubioasă cu privire la marcatorii reali se petrecuse și la meciul din etapa a 14-a, Dinamo – Juventus (scor 3-0), arbitrată de Andrei Chivulete.

La ultimul gol a avut loc ceva asemănător cu faza descrisă mai sus în care Burlacu a fost creditat cu gol, când șutul lui Costache, care altfel s-ar fi dus pe lângă poartă, a întâlnit piciorul unui alt nevinovat, Măzărache, din care s-a dus în poartă. Însă Costache a fost cel creditat cu golul respectiv. „Petrecerea continuă”, vorba regretatului Toma Caragiu dintr-unul din celebrele sale scheciuri de Revelion, și nici etapa ce a urmat, a 17-a, disputată în ultimul weekend, nu a fost scutită de un asemenea eveniment, petrecut la partida Viitorul – Sepsi. În rolurile principale s-au aflat arbitrul Adrian Comănescu și Eric, al cărui șut avea direcția spre stânga porții, dar a întâlnit în traiectoria sa picioarele lui Dumbravă, din care s-a dus în poartă. În raport, conform site-ului LPF, marcator a fost trecut Eric!

Un bun obicei al UEFA

Pentru meciurile din cupele europene, UEFA a stabilit ca la finalul celor 90 de minute, în momentul alcătuirii raportului de joc să fie de față, în afara arbitrilor și a observatorului, și un corespondent UEFA al partidei, de obicei un ziarist, care a urmărit partida din tribune unde a relatat pentru UEFA.com. Această reuniune este menită tocmai lămuririi unor semne de întrebare, faze litigioase ca și a cifrelor respectivei întâlniri. Relatez acest lucru în cunoștință de cauză, căci în trei ediții ale cupelor europene am fost într-o asemenea postură. Și chiar am avut o situație aflată în dubiu între gol sau autogol, chiar la celebrul „sfert” din Europa League, Rapid – Steaua, disputat în Giulești.

Observatorul UEFA, un norvegian Odd Flattum, opina că golul alb-vișiniilor fusese de fapt autogolul lui Rădoi, așa văzuse el din locul în care se afla. Cum nici arbitrul, germanul Wolfgang Stark, nu-l identificase prea bine pe marcator, nu s-a pronunțat, așa că a rămas să cad eu la pace cu Flattum. Argumentându-i că Viorel Moldovan fusese cel care a împins mingea în poartă, cu toții am căzut de-acord că atacantul nostru internațional a fost marcatorul. Ar putea și LPF să-i oblige pe arbitrii, că nu le cade rangul, ca atunci când au asemenea situații, să ceară și părerea reprezentanților televiziunilor, care oricum au mai mulți… ochi. Altfel vor exista mereu suspiciuni. De ce? Păi să ne amintim.

Un titlu de golgeter decis de arbitru

Unii ar cataloga asemenea elemente sau evenimente ca având o mică însemnătate. În afară de faptul că este anormal să se oficializeze niște neadevăruri (o fac destul politicienii, judecătorii și destui alți cetățeni ai patriei, de o ducem atât de „bine”), asemenea elemente nu-s chiar așa de nevinovate. Un asemenea gol din condeiul unui arbitru a decis chiar un titlu de golgeter în campionatul nostru. S-a întâmplat în ediția 1997-98, la partida Gloria – Ceahlăul (2-1), din etapa a 32-a. La ambele goluri ale gazdelor a fost creditat Oană. Dacă al doilea a fost cu adevărat înscris de el, la primul situația din teren a fost cu totul alta. Conducătorul partidei, Cristian Marinescu, l-a înscris în foaia de arbitraj ca marcator, cu toate că autor fusese coechipierul său, Bălăceanu.

Fapt recunoscut chiar și de Oană! Ar fi trecut neobservată eroarea lui Marinescu, dacă respectivul gol nu ar fi cântărit decisiv în stabilirea golgeterului acelui sezon, Vasile Oană totalizând la final 22 de goluri, cu unul mai mult decât Constantin Barbu (FC Argeș). În plus acel titlu de golgeter i-a ajutat lui Oană să se transfere în vară în Turcia, la Ankaragücü (Gloria primind 450.000 USD, transferul fiind ulterior regretat amarnic de clubul turc care și-a dat seama că s-a țepuit, Oană jucând doar 7 partide, fără a înscrie vreun gol).

Așa că stimați cavaleri ai fluierului, mai ușor cu metamorfozele astea dubioase că sunt deja prea multe și ne vede lumea!