După ani de celebritate petrecuți la Craiova, Steaua, Rapid sau Galatasaray, Ionuț Luțu și-a propus acum, spre finalul carierei, să ajute Jiul să revină în Liga I.
Olteanul are câteva caracteristici definitorii: mic, negricios, vorbăreț, șmecher și hiperactiv. Luțu are toate aceste caracteristici, care, alături de driblingul său spectaculos, l-au ajutat să devină unul dintre cei mai iubiți fotbaliști care au trecut vreodată pe la Craiova. La Petroșani, însă, viața este altfel. Luțu locuiește în hotelul stadionului, într-o liniște de sanatoriu, pe care o tulbură mereu cu ajutorul telefonului mobil. Vorbește non-stop cu prietenii, părinții și fiica sa, Patricia. Reușim, într-un tâziu, să-l prindem și noi la telefon și să fixăm o întâlnire.
„Nu aș putea să lucrez în mină” Locația, mina Vulcan. Hagi‑Luțu se prezintă punctual și curios ca un elev pe cale să devină pionier. Vizitează uriașele utilaje ale minei, îi întreabă pe muncitori cum se manevrează, apoi își ia în serios rolul de miner. Își pune casca de protecție și intră în liftul care îi coboară pe ortaci la 300 de metri adâncime. Fierul scârțâie sinistru, fața fotbalistului trece de la galben la roșu, însă nu e loc de ezitări. „Nu mi-e frică, însă n-aș putea să fac această muncă. Eu știu doar să driblez. Dacă m-ai băga în mină, m-ai pierde pe acolo, la cât sunt de mic. Dar, dacă promovăm, promit că o să cobor în puț. Voi fi cel mai bun miner dintre fotbaliști”, anunță Luțu. După aventura în subteran, fotbalistul a ținut morțiș să-și revină urcând pe munte. „Așa, tată! Aer curat. Uite ce țară frumoasă avem!”, a exclamat mijlocașul, în timp ce un parapantist tocmai își dădea drumul în prăpastie de lângă el. „Apogeul carierei mele nu a fost nici la Steaua, nici la Galata, ci la Craiova. Când auzeam 30.000 de oameni strigându-mă, simțeam că trăiesc cu adevărat”, Ionuț Luțu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER