Oțelul, la un pas să fie dat afară de pe stadionul care-i poartă numele. Suporterii gălățeni le-au acordat două momente speciale jucătorilor la ultimul meci din Liga 1
Oțelul Galați este pe punctul de a nu mai putea folosi stadionul cu același nume. Arena din Țiglina, care a fost construită special pentru această echipă și pe care s-a scris cea mai parte a istoriei Oțelului, este în proprietatea ArcelorMittal.
Combinatul percepe clubului care a retrogradat din Liga 1 o chirie de 20.000 de euro pe lună, însă aceasta nu a mai fost plătită de mult timp, datoria pe care o are Oțelul către ArcelorMittal depășind suma de 200.000 de euro.
Surse din cadrul clubului susțin că pe 1 iunie expiră contractul de închiriere a stadionului, iar negocierile pentru prelungire sunt în impas, cei din combinat refuzând un nou acord în condițiile în care Oțelul nu prezintă garanții că va avea cu ce să-și plătească chiria din acest contract.
Au încheiat meciurile din Liga 1 de pe teren propriu aclamați de fani
Altfel, fosta campioană a României și suporterii săi fideli și-au luat rămas bun de la meciurile de primă ligă în Galați cu o victorie și multe momente emoționante. Oțelul a susținut, sâmbătă, 23 mai, ultimul meci pe teren propriu în Liga 1, pe care l-a câștigat cu 2-1 în fața formației Universitatea Cluj, în cadrul etapei a 33-a.
Partida n-a avut o asistență prea numeroasă, dar faptul că în tribune s-au aflat cei mai fideli suporteri ai echipei gălățene a dus la două momente de o mare încărcătură emoțională. Pentru că Oțelul se va întoarce în al doilea eșalon după 24 de ani neîntrerupți de prezență în prima ligă, suporterii au mulțumit echipei roș-alb-albastre pentru toate clipele frumoase din această perioadă când meciul a intrat în minutul 24. Toți cei din tribune au aplaudat în picioare, iar din galeria aflată la tribuna a II-a s-au aprins mai multe torțe și s-a afișat un banner cu un mesaj care subliniază importanța acestei echipei în viața urbei și a continuității activității acestei: „Oțelul nu este al vostru, nici al nostru, ci al urmașilor urmașilor urmașilor noștri”.
Aflat în acel moment pe banca de rezerve, atacantul Alexandru Tudorie a mărturisit că minutul 24 a fost cel mai emoționat din viața sa. „Dedicăm această victorie publicului, care a fost extraordinar. În minutul 24, când s-a aplaudat un minut, a fost poate cel mai emoționant moment din viața mea. E păcat că o echipă ca Oțelul a retrogradat în Liga a 2-a. Am început dezastruos, ne-am trezit târziu și de aceea am ajuns aici. Am vrut să demonstrăm că nu suntem o echipă de liga a doua și am terminat meciurile de acasă cu fruntea sus. La anul trebuie sa promovăm. Vine perioada de transferuri și toți jucătorii așteaptă oferte. Voi vedea dacă voi rămâne, depinde de ce ofertă o să am”, a spus Tudorie.
Al doilea moment cu trăire emoțională specială a fost la finalul partidei. Deși este vorba de o contraperformanță, retrogradarea, echipa a fost aclamată minute bune după terminarea meciului. Au fost la tribuna I spectatorii în vârstă, care au trăit toți cei 24 de ani în Liga 1 alături de Oțelul, ce plângeau în timp ce-și aplaudau echipa, lacrimi care merită prețuite nu doar prin menținerea în viață a echipei roș-alb-albastre, ci printr-o revenire cât mai rapidă printre cel mai puternice formații din fotbalul românesc. Suporterii Oțelului au rămas campioni!