Pac, pac, 1-0

O fază oarecare chiar în debutul partidei de la Galați, undeva pe flancul din apropierea tribunei principale.

Dică pasează cu exteriorul în stânga, privirea e întrebătoare spre dreapta, către banca de rezerve. Cât mai e scorul la Arad? Pentru cei săriți de prima tinerețe, Dică aducea la emoții și frământări cu, să zicem, Liță Dumitru, care venea la tușă pentru o gură de apă, dar de fapt trăgea cu urechea la turul de orizont propus de Minoiu din studioul radio.

Minutul și scorul. Iar la Arad Dorel Zaharia avea probleme. Steaua a intrat târziu în meci, a început să toace mărunt după ce s-a convins că geanta de table face cale-ntoarsă de la Arad.

A făcut-o însă neinspirat, ezitant, cu pase scurte, laterale, adică mai nimic care să aducă aminte de stilul vânos și tranșant de la victoria împotriva CFR-ului încoace. O frântură de secundă de inspirație, atât, nimic mai mult, a lui Pleșan, a înseninat figura mohorâtă și crispată a lui Lăcătuș, căruia i-a rămas în picioare și varianta egalului cu Dinamo.

Gigi Becali are iarăși apă la moară. Nu dă doi bani pe spectacol, ci numai pe trei puncte. Departe de microfoane și camere TV însă, chiar și Becali trebuie să fie convins că a fost o victorie cu Jula, ca-n jargon de la bariera din Pipera.