Câmpeanu nu a mai fost pe stadion din 1987, de la meciul Oțelul – Dinamo, scor 3-3
Oțelul Galați și Petrolul Ploiești se întâlnesc mâine în cea de-a doua semifinală a Cupei României (ora 20:30, DigiSport 1 și voyo.ro). În urmă cu 50 de ani, Siderurgistul Galați, predecesoarea Oțelului de azi, pierdea finala Cupei în fața Petrolului cu 6-1, în fața a 45.000 de spectatori, pe fostul „23 August”. La inițiativa ProSport, ieri, fostul portar Victor Câmpeanu, omul care a avut cel mai mult de suferit din tabăra gălățeană în finala din 21 iulie 1963, le-a făcut o vizită elevilor lui Petre Grigoraș. Câmpeanu a pășit ieri din nou pe un teren de fotbal după o pauză de 26 de ani în speranța că Oțelul va reuși să răzbune eșecul suferit de Siderurgistul în 1963.
„N-am mai suportat teatrul din teren!”
Ultimul meci la care Victor Câmpeanu a asistat pe viu a fost Oțelul – Dinamo (scor 3-3), în 1987, când fundașii gălățeni se dădeau din fața lui Cămătaru pentru a-i face culoar spre „Gheata de Aur”. „Cămătaru marcase deja de două ori până la pauză. A fost momentul în care am decis să plec de pe stadion și să nu mai revin. Și până azi (n.r. – ieri), m-am ținut de cuvânt. Am plecat pentru că nu am mai suportat teatrul din teren”, a spus Câmpeanu. Primul care i-a ieșit în față fostului portar de la Siderurgistul, la vizita de ieri, a fost chiar Branko Grahovac.
Un schimb scurt de replici și atitudinea jovială a bosniacului au fost de ajuns pentru ca Victor Câmpeanu să-l pună la inimă pe Branko. „Nu vei lua gol, sunt sigur! Să stai cu gura pe fundași, să-i ții concentrați tot timpul”, a fost sfatul simplu dat de Câmpeanu, care a rămas plăcut impresionat de atmosfera din lot: „Sunt convins că domnul Grigoraș a contribuit la această atmosferă. Dacă țin unul la altul ca la ochii din cap, n-au cum să nu câștige trofeul. M-au cucerit, mă întorc pe stadion să-i văd de acum meci de meci”.
„În ”63, la finală, a fost ceva ciudat cu noi”
Victor Câmpeanu și-a amintit că finala contra Petrolului, din 1963, a fost pierdută la o diferență de scor foarte mare din cauza unei căderi fizice rapide și inexplicabile.
„La cât de bine mergea trupa noastră, eram convinși că o să câștigăm. Am început în forță, am condus prin golul dat de Zgardan, dar apoi a urmat ceva ciudat. Brusc, după doar un sfert de oră, ni s-au înmuiat genunchii la toți. Am și acum în minte imaginea lui Anton Munteanu care a tras un șut banal, o minge simplă pe care, pe care în mod normal o scoteam și cu capul, dar, inexplicabil, picioarele nu m-au ascultat. Ghetele au rămas înfipte în gazon. Așa am luat primul gol, iar după căderea fizică a venit și cea psihică. Și până la urmă am luat șase. Nici celor de la Petrolul nu le venea să creadă cât de ușor le este. Pahonțu și Munteanu ne întrebau ce se întâmplă cu noi de suntem așa de «morți»”.
Calificare grație mediei de vârstă scăzute!
Echipa gălățeană, antrenată atunci de regretatul Traian Tomescu, jucase acea finală din postura de divizionară B, ce tocmai reușise promovarea. Sfertul de finală cu Progresul București (Divizia A) a fost de un echilibru aproape perfect. După 1-1, la Constanța, și 2-2, a doua zi, la rejucare, s-a ajuns să se aplice drept criteriu de departajare media de vârstă a echipei. Iar Siderurgistul s-a impus cu 24,9 ani, față de 26,6 ani pentru Progresul. Și în semifinală a fost nevoie iar de rejucare.
După 3-3 la Ploiești, în primul meci cu CSMS Iași (Divizia A), a doua zi a câștigat Siderurgistul cu 5-1. „Noi am obținut calificarea în finală la Ploiești. Poate acesta este destinul, ca și băieții de acum de la Oțelul să se califice tot acolo”, a conchis Victor Câmpeanu, care mâine va fi în tribune la Oțelul – Petrolul.
Victor Câmpeanu a început fotbalul la Câmpia Turzii, fiind remarcat într-o finală a campionatului juniorilor și a fost adus la Tânărul Dinamovist București. Ulterior, a trecut pe la Dinamo Bacău, Dinamo Brașov și Dinamo Cluj, iar în 1960 a ajuns la Galați, unde și-a și încheiat cariera
Câmpeanu are un singur meci în echipa națională de seniori, Iugoslavia – România 0-1
Echipa Siderugistul Galați, finalista din 1963 a Cupei României Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Traian Coman, Petre Dragomir, Marian Lupea, Constantin Coman, Adrian Zgardan, Traian Tomescu, Guță Tănase, Teodor Hulea, Radu Matei, Costică Matei, Ion Dumitru Rândul de jos: Mihai Militaru, Gheorghe Ion, Ion Voicu, Victor Câmpeanu, Emil Nan, Dumitru Oprea, Ștefan Stătescu, Zoltan David Foto: Arhivă personală
Câmpeanu s-a retras din activitatea competițională în 1965, devenind antrenor la o echipă nou înființată, Dacia, care, după fuzionarea cu Gloria CFR a promovat în „C”. Dar locul din liga a III-a a fost cedat Combinatului Siderurgic, pentru echipa cu titulatura de astăzi, Oțelul
Mâine, în ProSport, veți putea citi povestea lui Costică Moldoveanu, unul dintre eroii Petrolului în celebra finală din 1963, cu Siderurgistul Galați, scor 6-1
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER