Joi, în Giulești s-a dat cep butoiului cu lături în care trăiește fotbalul nostru. În el înoată jucătorii, vinovați fără vină. Gloata lor duce pe umeri pleșcarii din conducere, afaceriștii suspecți din fruntea cluburilor, tagma dubioasă a arbitrilor, nemernicii amestecați printre spectatori.
Ce s-a întâmplat, se știe. Meciul dintre Rapid și Steaua curgea convingător, încleștarea din teren era biciuită de dârzenie și mângâiată de tehnicitate. Rapid înclinase balanța, conducând cu 1-0, spectacolul promitea. Până când, idioți din tribună au început să arunce cu mărunțișuri ce au incendiat atmosfera.
Acuzând o izbitură, arbitrul Deaconu s-a clătinat. Vacarmul creat, poate că și impactul cu grenada de jucărie l-au timorat. Teama, pripeala și instinctul de fost junior în echipament roș-albastru au acționat.
El n-a salvat spiritul jocului, predând eventual fluierul rezervei sale, ci l-a ucis, trimițând echipele la vestiare, acolo unde steliștii au ajuns jubilând. Amintirea altor împrejurări, când incidentele au fost mai ample, fără ca meciul să fie sacrificat, a turnat gaz peste foc.
Arena fremăta. Copos era alb ca varul. Lovit grav, Pancu lua drumul spitalului. Steliștii chicoteau sub dușuri. În microfonul unui reporter tv, marele director Lupescu, gospodarul arbitrilor, se bâlbâia ca un neinițiat. Gigi se hlizea satisfăcut. Securea războiului dansa peste Giulești.
Continuarea meciului cu porțile închise ar fi singura soluție rezonabilă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER