Patronul rapidist George Copos este și la o zi după meciul cu Dinamo la fel de iritat de prestația brigăzii condus de Ovidiu Hațegan, dar și mai enervat de felul în care șeful CCA, Ion Crăciunescu, încearcă să își acopere subalternii. Conducătorul grupării giuleștene a emis luni un comunicat de presă pe site-ul oficial al clubului, prin care își exprimă susținerea față de varianta aducerii de arbitri străini în Liga I, dar și intenția de a renunța la a mai investi în Rapid, dacă nu se vor lua măsuri pentru îndreptarea situației din fotbalul românesc.
REDĂ‚M MAI JOS COMUNICATUL INTEGRAL EMIS DE ȘEFUL RAPIDULUI!
Mă abțin cât pot să fac comentarii necontrolate, la „cald”, atât în afaceri cât și în fotbal. Din păcate, uneori, atunci când „viața bate filmul”, sunt obligat să las deoparte și bunul simț, și moderația, și echilibrul. O astfel de situație este cea care s-a creat aseară, la meciul dintre Rapid și Dinamo. Să revedem mai întâi faptele: citez din presa de specialitate:
„Rapidul putea începe cu un penalty, pe care ar fi trebuit să-l primească după nici 4 minute de joc! Surdu a intrat în careu, Scarlatache l-a talonat, după care i-a luat piciorul de sprijin cu stîngul. Reluările TV o demonstrează. Însă Hațegan (arbitrul meciului – n.n.) n-a văzut, fiind departe de fază, iar asistentul Cristi Nica nu s-a implicat deloc, astfel că giuleștenii au rămas fără lovitură de la 11 metri.”
Așa s-a distrus un derby, prin grija arbitrului / arbitrilor / observatorului de joc / observatorului de arbitri / supervizorului, care, cu toții, par să își fi dat mâna împotriva Rapidului.
Am văzut în viața mea multe greșeli de arbitraj. Cu toate acestea, ceea ce am văzut aseară întrece închipuirea mea. Nu a fost o greșeală de arbitraj, a fost un complot anti Rapid. Să fim serioși și să nu ne facem că nu înțelegem mecanismul: arbitrii nu creează astfel de situații nici din prostie, nici din ignoranță în ale fotbalului, nici de capul lor. Arbitrii nu sunt de capul lor! Ei fac parte dintr-o structură care are un șef. Las de o parte demonstrația logică și trec la concluzie: M-AM SĂ‚TURAT CA TITLUL DE CAMPIOANĂ‚ SĂ‚ SE DECIDĂ‚, AN DE AN, ÎN AFARA GAZONULUI, DE CĂ‚TRE ACEIAȘI OAMENI, PRIN ACELEAȘI MECANISME OCULTE.
Haideți să vedem unde stăm în prezent. Suntem în total o mână de oameni de afaceri care investesc la modul serios în fotbal. Cu greu, încropim bugete cât de cât acceptabile pentru echipele pe care le susținem. Mobilizăm circa 8 – 10 milioane de euro pentru un campionat – bani mulți! Cu toate că aducem bani de acasă, uneori multe milioane de euro anual, opinia publică este mereu cu ochii pe noi și comentariile la adresa noastră, cele mai multe dintre ele, sunt deosebit de acide. Structurile statului nu ne sprijină. Spre exemplu, în cazul Rapidului noi negociem de luni de zile cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii problema folosirii stadionului din Giulești. Fără nici un rezultat concret, cu toate că noi am investit până în prezent peste 2,5 milioane euro într-un stadion care, practic, nu este al nostru. Ministerul nu are nici voința de a-l reface (el fiind proprietarul), nici mijloacele necesare, nici bunăvoința de colabora cu noi, care am putea face multe pentru refacerea stadionului. Sponsori aproape că nu mai sunt. Scandalurile în jurul fotbalului – reale sau create artificial – se țin lanț. Noi, cei care facem ca „spectacolul să continue”, suntem huliți și acuzați de unele instituții ale Statului, de o parte a spectatorilor și de o parte a opiniei publice / mass media. Chiar și Justiția ne privește cu ochi încruntați!
Într-o astfel de situație îmi pun o întrebare: CE MOTIV AVEM SĂ‚ MAI CONTINUĂ‚M ? Pierdem bani, imagine și respect ! Răspund tot eu: o facem din respect față de echipele pe care le finanțăm și față de suporteri. Personal m-aș simți extrem de jenat să las Rapidul să se scufunde în divizii inferioare, după 89 de ani de existență. Și, totuși, AȘA NU SE MAI POATE CONTINUA!
Încerc să găsesc o soluție la mecanismele oculte, crăciuneșciene, care sugrumă fotbalul românesc și ajung să cred că singura soluție optimă este cea pe care au folosit-o și strămoșii noștri atunci când, în 1866, au adus pe tronul României un principe străin, dintr-o casă domnitoare din Europa: soluția pe care o susțin este FOLOSIREA DE ARBITRI STRĂ‚INI la jocurile importante din campionat, adică la marile derby-uri, cel puțin.
După ce am văzut cum arbitrii români pot să vicieze rezultatul unui derby intern MĂ‚ ALĂ‚TUR CELOR CARE SUSȚIN ACEASTĂ‚ IDEE.
Cu atât mai mult cu cât președintele arbitrilor, Ion Crăciunescu, susține, în continuare, că „ar trebui să-i dăm credit arbitrului”, în ciuda tuturor evidențelor, inclusiv a înregistrărilor video.
Este evident că a apăra pe față o asemenea eroare de arbitraj arată că nu suntem în fața unei simple erori umane ci a unei erori INTENȚIONATE – poate „A Uneia Comandate”, domnule Ion Crăciunescu ? Ar fi singura explicație pentru apărarea unei erori grave !
Marea problemă a arbitrajului românesc este însuși președintele Comisiei de Arbitri, Ion Crăciunescu ! Regretăm că am ajuns (prea târziu) la această concluzie!
Gheorghe Copos
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER