Poli!, Poli!

Suntem într-o săptămână încinsă. Șapte echipe din campionatul nostru mediocru trec pragul Europei. Să zicem că Slavia și Partizan sunt mai accesibile, la îndemâna Vasluiului și Timișoarei, dar restul te copleșesc. Închideți ochii și rostiți-le numele: Roma, Bayern, Hamburger, Wolfsburg, Nijmegen. Nu-i așa că cinci țapi dolofani și negri dansează înlănțuiți pe un ecran în flăcări ? Cu naționala ne-am cam lămurit. E un organism suferind, căruia Pițurcă nu i-a dibuit încă beteșugul. La nivelul conducerii, gemetele ei nu stârnesc nici grijă, nici compasiune, din moment ce ștabii se încaieră cu voluptate în vorbe dușmănoase din care reiese că mai toți sunt palavragii, înbuibați, muieratici și barbugii.

O pată pe obrazul acestei federații îmbârligate în gâlcevi, o constituie jefuirea Timișoarei, după care Poli s-a trezit în pielea goală și cu seiful violat. Adică fără echipamentul tradițional alb-violet și cu 6 puncte sustrase din clasament. Nu știu ce chichițe birocratice l-au avantajat pe unul Zambon venit din lumea largă în această afacere validată cu seninătate de FRF. Știu că în felul acesta a fost umilită istoria fotbalului românesc. Un club în vârstă de 88 de ani, un palmares meritoriu, nume legendare, un public compact și ardent, cel mai numeros din țară, totul zdrobit cu o simplă parafă. Am înțeles că orașul nu se predă. A ieșit în stradă. Nu ca altădată pentru mizerie și demagogie, cum s-ar putea crede. Ci pentru fotbalul cel de toate zilele.