Povestea cutremurătoare a unui fotbalist trecut pe la FCSB, Dinamo și Craiova: „Niște hiene fără suflet. M-au umilit, iar antrenorii m-au trimis să le iau mâncare în timp ce colegii mei aveau meci”
Alexandru Stan (20 de ani), fost jucător trecut pe la FCSB, Dinamo, CSU Craiova și Concordia Chiajna, a povestit calvarul pe care l-a trăit ca junior pentru că n-a avut pile și n-a cotizat la antrenori.
Tânărul fotbalist a trimis o scrisoare către site-ul OglindaGorjului.ro intitulată „Aripi frânte” în care a dezvăluit felul în care antrenorii și impresarii s-au purtat cu el, mai ales după ultima sa aventură la Pandurii Tg. Jiu, unde a fost în probe.
Jucătorul nu se ferește de cuvinte și povestește lucruri dure din perioada petrecută la Craiova: „Aici am întâlnit cele mai multe hiene fără suflet”. Apoi a vorbit și despre Dinamo, unde antrenor i-a spus direct: „Stane, când dai și tu o sticlă de whisky?”.
Redăm mai jos cele mai dure pasaje din scrisoare respectivă
…despre perioada de la FCSB și Dinamo: „Am început fotbalul la cel mai iubit club din România – “Steaua Bucureşti ” unde primul meu antrenor mi-a fost domnul Lajos Satmareanu, un mare om, cu un mare caracter. De la domn’ profesor am învăţat tainele fotbalului. După plecarea Stelei din Ghencea, m-am dus la Concordia Chiajna, unde a început prima umilinţă din viata mea. Aici, nu jucam pentru ca antrenorul era mituit de părinţi cu diverse bunuri: de la porc şi miel de sărbători, până la treninguri aduse de afară. Ulterior, la insisţentele domnului antrenor Gabriel Preoteasa, am fost împrumutat la Dinamo. La acest club am trăit aproape cea mai frumoasa perioadă din cariera mea, fiind titular meci de meci cu toate că în echipă erau foarte multi copii potenţi financiar, însă, din fericire, valoarea şi talentul primau în fata acestui antrenor. După 9 luni, a urmat o perioadă de 3 luni de stat pe banca de rezerve, deoarece s-a schimbat antrenorul. În aceste 3 luni, noul antrenor a avut grijă să-mi spună: “Stane, când dai și tu o sticlă de whisky?” Când am auzit acest lucru, în mod repetat, şi, stând pe bară meci de meci, am ales sa plec. Într-un interval scurt de timp am întâlnit un impresar italian şi nu am vrut sa semnez cu el, deoarece ştiam că mă păcăleşte”, și-a început povestea Alexandru Stan.
…despre impresari: „Mai târziu, am vrut să revin la Steaua, dar el ajunsese director sportiv acolo şi s-a răzbunat, refuzându-mă doar pe mine din 44 de copii. Atunci, m-am simţit din nou umilit, deşi eu fusesem educat într-un alt mod. După acest episod am dat de un foarte mare impresar, care m-a trimis la UTA Arad, ca sa scap de grila de formare, si promiţându-mi că mă va duce ulterior în străinătate. Am stat 6 luni la UTA, unde am uimit antrenorii prin jocul meu, dar, după 10 meciuri, pentru că a venit, pe postul meu, un băiat potent financiar, am fost dat de-o parte. Nu am mai suportat toată mizeria, mi-am făcut bagajul şi am plecat acasă. În toată această perioadă, impresarul a uitat de mine, fiindcă nu i-am dat niciun ban”.
…despre perioada de la CSU Craiova: „După perioada asta, am cunoscut alt impresar, cu care am şi semnat. Mi-a cerut bani de la început, spunându-mi că trebuie să dea ceva pe la cluburile din străinătate la care urma să mă propună, facând-o pe mama să se imprumute de o sumă considerabilă de bani. De acei bani, s-a folosit doar in scopuri personale şi nu pentru a mă duce neaparat la un club. Dupa multe insistenţe, m-a adus la Universitatea Craiova, unde nu mi s-a oferit nimic: nici masă, nici cazare, fiind nevoit să stau într-un cămin şi să îngheţ de frig. La acest club, văzând atâtea, am început să mă maturizez, sa fiu puternic, sa nu mă mai doară nimic din ceea ce văd şi să-mi pun mereu întrebarea: ,,dacă eu mai am loc ca fotbalist în lumea asta murdară”. Aici am întâlnit cele mai multe hiene fără suflet, care m-au umilit, trimiţându-mă la domnul Ovidiu Costeşin si Dragoş Stăvaru să le cumpăr mâncare, în timp ce colegii mei favorizați aveau meci, chiar dacă nu arătau nimic pe teren. Echipa ajunsese la Turneul Final U19 si toţi cei care nu jucau la U19 erau chemaţi la echipa a 2-a, la umplutură. Când am fost trimis la echipa a 2-a de Costeşin, am avut un singur meci în care am jucat rezervă. În vestiar am simtit că domnul Dragoş Bon îmi stia deja situatia, insa, desi dumnealui m-ar fi ajutat, nu putea face nimic. Singurii oameni care m-au ajutat sa trec peste, in afara de parintii mei care au facut tot ce au putut pentru mine, au fost: domnul ziarist Cristi Stăncescu – un om deosebit şi doamna Andreea Beldeanu – fiica marelui fotbalist Aurică Beldeanu”.
…despre perioada de la Pandurii: „Recent, am fost in probe la Pandurii Târgu Jiu, unde am stat 2 săptămani. În acest timp, antrenorul mi-a cerut sa slabesc, daca vreau sa raman. De la 84 kg am ajuns la 78 kg, fiind si unul din cei mai buni jucatori aflati in probe. Din cele 4 meciuri amicale, am jucat in 3, unde m-am descurcat foarte bine pe teren, marcând si un gol, dar si jucand pe un alt post – cel de fundaş, în ultimul meci, desi postul meu e mijlocas stânga sau dreapta. La final, la anuntarea lotului pentru cantonamentul local, eu nu m-am regasit pe listă. Antrenorul nu a avut nici macar curaj sa-mi spună în faţă că nu ma opreşte, iar când l-am sunat eu, mi-au spus că aveau restricţii la transferuri. Doar că, în urmă cu 3 zile, vreo 3 jucători născuţi, ca şi mine, în anul 2000, au semnat. Ei nu puteau legitima jucători născuţi în anul 1999 sau mai mari de 21 de ani. Antrenorul mi-a închis apoi telefonul în nas, iar eu am fost din nou lovit şi dezamăgit”.