Povestea renașterii lui Surdu sub bagheta lui Bergodi** „Meciul vieții!”
În iunie, Gigi Becali se folosea de un exemplu, încercând să-l momească pe Bergodi: „Dacă Surdu a putut să joace la Brașov, înseamnă că la Steaua era vina antrenorului”. La nici patru săptămâni de când italianul a preluat cârma în Ghencea, numele lui Surdu a ajuns pe buzele tuturor.
Â
16 martie 2008. În minutul 79 al meciului cu Unirea Urziceni, tabela electronică a arbitrului de rezervă arăta clar: intră numărul 84. Tribunele confirmau, fluierând din toți rărunchii. Intra Romeo Surdu. La exact un an și patru luni distanță, Romeo Surdu părăsea același teren din Ghencea în minutul 85 al partidei cu Ujpest. Tot stadionul era în picioare, iar un sunet asurzitor se propaga în Prelungirea Ghencea: „Surdu, Surdu!”.
Â
„M-a doborât presiunea”
Sub aceste auspicii începe dialogul cu Romeo Surdu. „Acum vorbiți cu mine când sunt sus, dar nimeni nu venea să mă întrebe ceva când lumea mă huiduia. Am încercat să nu-i bag în seamă, dar era imposibil”, începe mărturia noului idol din Ghencea. Atacantul încearcă să îngaime o explicație pentru a justifica umbrele trecutului. „Unde mai jucasem eu? La Brașov și la Cluj. Credeți-mă, nimic nu se compară cu atmosfera și cu presiunea din Ghencea. Când am venit, nu mi-au dat aproape nicio șansă. În plus, nici cei care trebuiau să o facă nu m-au sprijinit”, continuă ușor trist. Întrebăm firec: „Lăcătuș?”. „Nu comentez”, răspunde încruntat și prompt.
Â
„Totul depinde de Răzvan”
Traversăm anul așa cum traversează și Romeo stările, ca dintr-un coșmar într-unul din cele mai frumoase visuri. „Cum a fost cu Ujpest?”. Stă să se gândească două-trei secunde, parcă pentru a-și estompa entuziasmul. „În prima repriză a fost greu, pentru că se puseseră pe două linii. La pauză, cu un om în minus, ne și gândeam dacă va fi mai rău. Dar a venit Mister și ne-a spus că dacă jucăm la fel ca în prima repriză nu au cum să ne scape”. În a doua repriză au venit și bijuteriile: un gol și o pasă de gol. „Ungurii ne-au tocat, ne-au omorât. Dar am tras cât am putut de noi. Eu eram mort, nici ficatul nu-l mai simțeam la un moment dat, dar trebuia să îi batem”. Â În minutul 85, când a fost înlocuit cu Grzelak, toată lumea auzea uralele tribunei. În schimb nimeni nu știa ce era în sufletul său. „Eram foarte fericit. Nu o să uit niciodată meciul ăsta. Pentru mine, e meciul vieții până acum”. La ieșirea de la vestiare și-a sărutat soția, talismanul din tribună, și a plecat mulțumit spre casă. Nu mulțumit pe deplin, pentru că mai are un obiectiv: naționala României! „totul depinde de Răzvan! Dacă va considera că merit să ajung la lot, atunci se va întâmpla!”.
Â
În ședință cu fanii
Â
Revenit în Ghencea cu ușoare îndoieli despre relația pe care o va avea cu fanii, Romeo Surdu a avut o mare surpriză. „Acum o săptămână am discutat cu Mustață, șeful de la Peluza Nord, care m-a asigurat că ce a fost în trecut nu se va mai repeta. Mi-a transmis că acesta e punctul de vedere al tuturor fanilor, iar acest lucru mi-a dat mare încredere. De aceea le dedic și lor succesele mele”, a mărturisit atacantul stelist.
Â
4 goluri în 6 meciuri a marcat Surdu de la revenirea în Ghencea
0 reușite a avut Romeo în tricoul Stelei sub comanda lui Lăcătuș
Â
"Eu tot timpul l-am ținut, am tras de el, le-am spus antrenorlori: Surdu, Surdu! El avea calități, viteză și multă ambiție, dar nu juca pe postul lui. Suporterii l-au fluierat că el greșea și făcea tâmpenii, dar făcea astea pentru că nu era pe postul lui”
Ggi Becali, patron Steaua
Â
"Surdu era oricum în vederile noastre. Aseară a făcut un meci bun și merita un astfel de meci, mai ales la Steaua, mai ales că în perioada anterioară nu a reușit să se impună"
Bogdan Stelea, secund echipa națională
Â
"Surdu este un jucător cu calități foarte bune. Nu știu dacă până acum problema lui era postul pe care era folosit sau încrederea pe care o avea el. Cert e că a început să joace un fotbal foarte bun"
Tudorel Stoica, fostă glorie Steaua
Â
Â
Â