La 22 de ani, Florin Gardoș trăiește cel mai frumos moment al vieții. După 11 ani și jumătate petrecuți în ligile inferioare, fundașul sătmărean a făcut saltul pe care orice fotbalist și l-ar dori: un contract la Steaua. ProSport l-a desemnat pe Florin cel mai bun jucător din Liga a II-a în sezonul 2009-2010, iar cu ocazia înmânării premiului, el ne-a dezvăluit câteva din aspectele mai puțin cunoscute ale carierei sale.
Cum a fost prima zi din viața ta de fotbalist? Pe când aveam 10 ani, un prieten alături de care mă jucam în fața blocului mi-a spus să mă duc cu el la fotbal. El era deja legitimat la juniorii Olimpiei și a vrut să mă ducă și pe mine acolo. Îmi aduc aminte că primul antrenament nu a fost deloc plăcut, a fost fizic. Primii trei ani am jucat ca și libero, dar cum în fotbalul mare acest post a început să dispară, am fost reprofilat ca fundaș central. Și de atunci pe acest post am rămas.
Primul meci în Liga a II-a cum a fost? Aici e ceva de povestit. Înainte de a ajunge la Chiajna, am făcut pregătirea cu cei de la FC Ploiești. Dar, cu trei zile înainte de startul campionatului, când a trebuit să semnez contractul, mi-au pus niște clauze care nu mi-au convenit. Nu ne-am înțeles și am plecat la Chiajna. Imediat, în prima etapă, am jucat cu FC Ploiești și am pierdut cu 1-2, meci în care eu am intrat câteva minute.
Eșecuri în primele șapte meciuri din Liga a II-a! Dar primul joc ca titular? A fost un meci cu Dinamo II, scor 0-1, gol Miranda. Îmi aduc aminte că am avut o ocazie mare de tot, după un corner, dar Matache a scos excelent. De altfel, am avut un ghinion teribil la început la Chiajna. Primele șapte meciuri au reprezentat tot atâtea înfrângeri pentru mine. Abia în etapa a VIII-a am reușit un 2-2 acasă cu Progresul pregătit de Marius Șumudică la acea vreme.
Totuși, prima victorie care a fost? Am bătut apoi pe Forex, dar nici de acel succes nu am putut să ne bucurăm prea mult. La trei zile distanță am aflat că Forex s-a retras din campionat, iar punctele ne-au fost luate.
De-a lungul carierei în ligile inferioare, te-ai gândit vreodată să renunți la fotbal? Da. După ce am terminat liceul. Eram în Liga a IV-a și nimic nu mergea cum îmi doream eu din punct de vedere fotbalist. M-am gândit de două ori să renunț, dar de fiecare dată salvarea a venit de la tatăl meu, care m-a susținut, m-a încurajat și mi-a spus mereu să nu abandonez niciodată.
Ți s-a propus vreodată să participi la un meci aranjat? Da. Când eram în Liga a IV-a, înaintea unei partide, antrenorul a venit la noi și ne-a spus că trebuie să pierdem. Pentru noi era un meci fără miză, dar adversarii ar fi retrogradat în Liga a V-a dacă nu câștigau. Mie nu mi-a convenit asta și i-am spus antrenorului să pună pe altcineva să greșească în mijlocul apărării, iar eu am jucat mijlocaș dreapta. Meciul a fost câștigat de cine a trebuit, iar la final am primit drept recompensă o masă la un local. În rest, la Chiajna și mai apoi la Steaua nu s-a pomenit niciodată de vreun aranjament.
„Am vrut să mă fac pompier”
Ai spus că ai vrut să te retragi de două ori. Ce carieră ai fi urmat dacă nu continuai cu fotbalul? Mi-ar fi plăcut să mă fac pompier. Am mai mulți prieteni care lucrează la unitatea de pompieri din Satu Mare și cred că aș fi ajuns pompier dacă abandonam fotbalul. Cum a fost impactul cu Bucureștiul? Dur. Am rămas șocat când, mergând cu microbuzul de la București la stadionul din Chiajna, am văzut oameni care se certau, înjurau. Nu mi-a plăcut deloc. E ceva diferit față de provincie. De altfel, Dumitru Bolborea, care mi-a fost antrenor la Concordia, mi-a spus odată că trebuie să fiu mai nesimțit, că în București oamenii au șoriciul foarte gros și că eu sunt prea simțit pentru un oraș ca acesta.
Ce îți place și ce nu îți place la București? Nu îmi plac aglomerația din trafic și câinii vagabonzi. La București îmi place că ai multe locuri unde să petreci timpul liber, nu prea ai cum să te plictisești. Deși nu prea am timp liber, îmi place să ies în oraș, la o cafea sau la un restaurant alături de cel mai bun prieten al meu, Mihai Lungan.
Unde ai stat pe perioada cât ai jucat la Chiajna? Am stat în cantonamentul echipei, la stadion. Nu prea îmi lipsea nimic, dar condițiile nu se compară cu cele de la Steaua. Când mai doream ceva de mâncare în plus, îl mai cinsteam pe bucătar cu o pălincă de la Satu Mare. Și nu numai pe el. Mă înțelegeam bine cu toți cei de acolo.
În perioada în care ai fost la Concordia veneai la meciurile Stelei ca suporter? Da. Am fost la meciul cu Bayern, din Ligă. Am stat pe acea ploaie la Peluza Sud, dar nu mi-a părut rău. Iubesc Steaua de mic și pot să spun că trăiesc un vis frumos acum.
Trofeul ProSport, primul din carieră
Ce reprezintă pentru tine trofeul acordat de ProSport? E o mică recompensă a eforturilor depuse de mine ca fotbalist. Trebuie să vă mărturisesc că până azi (n.r. – ieri) nu am câștigat niciun trofeu, nicio medalie. Am să-l păstrez la loc de cinste, dar la vară vreau cel puțin Cupa României cu Steaua.
Care a fost cel mai important meci al anului 2010 pentru tine? Jocul cu Napoli, de la București. A fost prima mea partidă în cupele europene cu Steaua, am jucat bine, dar scorul nu a fost din păcate favorabil. Am fost foarte trist la final, îmi venea să plâng de nervi după golul lui Cavani.
Același Cavani a spulberat visul Stelei de a juca în primăvara europeană. Cred că am fost urmăriți de ghinion la Napoli. Eu am ieșit accidentat și am plecat la vestiar. Auzind vuietul tribunelor, nu am mai rezistat și am ieșit pe culoar să văd finalul la un televizor, alături de doi oameni de pază italieni. Când s-au arătat cele patru minute de prelungire, italienii și‑au pierdut încrederea că Napoli mai poate înscrie. Dar, la golul lui Cavani, au sărit în sus de bucurie, dansau pe acolo, iar eu, plin de nervi, am plecat în vestiar.
Se vede într-o zi la U Cluj sau la CFR
Te-ai învățat cu statutul de jucător al Stelei? Da. La început a fost ciudat să merg pe stradă, să fiu salutat de oameni necunoscuți, să mi se solicite autografe. Acum sunt obișnuit și cred că e un lucru minunat să fii la Steaua și să fii apreciat pentru ceea ce faci pe teren.
Care e cel mai dificil adversar pe care l-ai înfruntat până acum? Cavani. E un fotbalist complet. E înalt, puternic, are șut excelent și nu mi-aș dori să mă mai întâlnesc cu el.
Crezi că ești pregătit să pleci în străinătate? Nu. Cred că mai trebuie să stau cel puțin un an și jumătate la Steaua și abia apoi mă văd plecând afară. Visez să joc într‑un campionat puternic, iar spre finalul carierei să revin în Ghencea. Mi-ar plăcea chiar să lucrez în conducerea Stelei după ce voi agăța ghetele în cui.
Ai juca la o altă formație din Liga I, în afară de Steaua? La Dinamo sau la Rapid, nu. Aș putea evolua la o echipă din provincie, mai ales din Ardeal. Nu aș avea nicio problemă să joc la Universitatea Cluj sau la CFR. Chiar am simpatizat mai demult cu Universitatea Cluj, o formație care se ridică tot mai mult în Liga I.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER