Prinde-l, dacă poți!

Își taxează adversarul de pe linia porții, cum a făcut-o cu Oțelul, poate să înscrie de la 30 de metri, cum a făcut-o cu Partizan în Cupa UEFA, dă gol din penalty și, la doar 1,71 metri, are câteva reușite chiar și cu capul! Gigel Bucur a redevenit atacantul de altădată.

După două sezoane petrecute pe Bega, a fost considerat o țeapă de transfer cu numai 11 goluri înscrise în 49 de partide. Pentru el, lucrurile s-au schimbat odată cu numirea lui Dusan Uhrin în 2007 pe banca Timișoarei. Cehul a știut să îi pună în evidență calitățile, viteza și explozia, iar Gigel Bucur s-a transformat. Imaginea jucătorului neadaptat după transfer a rămas în ceață și în față a ieșit un cu totul alt fotbalist, un golgheter adevărat, speculant și letal pe spații mici, dar mai ales pe contraatacuri tăioase. Repede, a devenit un om de bază în garnitura bănățenilor, iar 2008-2009 i-a adus un nou titlu de golgheter, primul de când a ajuns în Banat. Cu 17 goluri, el împarte prima poziție cu Florin Costea, la fel cum o făcuse în 2004-2005, pe când era la Sportul, când a terminat la egalitate de goluri (21) cu Ionel Dănciulescu.

S-a născut și viitorul golgheter

La finalul actualei stagiuni, cele mai mari regrete ale vârfului timișorean sunt legate de ratarea pe final a ambelor trofee interne, dovadă și declarațiile lui din ultimele șase luni, când, întrebat de presă, de fani sau prieteni, a dat mereu același răspuns: „Nu mă interesează să ies eu golgheter, nu se compară asta cu un titlu sau o Cupă”.

Pe lângă statisticile, golurile, satisfacțiile și supărările din fotbal, viața i-a rezervat în acest an un alt motiv de fericire. Nevasta lui l-a născut în urmă cu două luni pe Alexandru, primul copil al atacantului, iar golgheterul României știe deja că urmașul său va ajunge fotbalist. Peste zeci de ani vom ști dacă mai mare decât tatăl său.

Publicat: 19 06. 2009, 10:23
Actualizat: 19 06. 2009, 10:36