Proiectul

Dedulciți la răspunsuri afirmative după un singur telefon, din categoria „e o onoare să antrenez Rapidul”, suporterii din Giulești sunt azi un monument al mirării.

La ce aleargă, dom’le, într-atât Taher după Bölöni, de a făcut pod aerian cu Golful? Înainte să fie un antrenor nici prea-prea, nici foarte-foarte, Bölöni e un proiect. Nu un magician care-și face numărul câteva seri, după care-și mută jobenul și iepurașii altundeva. Explicația pentru care sunt pomenite numai două nume mari și late atunci când îi bate gândul pe unii să reconstruiască. Mircea Lucescu și Loți Bölöni. În anul în care s-a lăsat dus de valul nostalgiei, stomatologul cu diplomă Bölöni a extras destule măsele stricate la națională până a fost împins de către anturajul federal să accepte oferta Sportingului.

Cu ciudățenii, cu trialuri zonale ca pe vremea lui Lucescu, cu ciufuțenii, impolitețuri, cu proverbiala întârziere sâcâitoare la orice întâlnire, cu oricine, tot ce conta era doar că Bölöni propunea un proiect după ce „Generației de Aur“ îi îmbătrâniseră oasele. În sezonul în care atât Steaua, cât și Dinamo reclădesc și pot bate pasul pe loc, novicele Taher a simțit că e momentul proiectului Bölöni.