Recunosc, sunt o privilegiată! Aseară am intrat gratis pe „Ilie Oană”, alături de bunica, prietena, copiii sau mama jucătorilor de la Petrolul, ale vecinilor lor ori ale vecinilor vecinilor lor.
Am văzut la poartă biberoane pe care nu aveau voie mămicile să le introducă în stadion, am văzut penare ori pixuri interzise și ele. Așa e când vii la meci direct de la școală. Apoi a început meciul. De fapt, meciurile. Cel de pe teren a fost interesant, cred, doar pentru mine. În sensul că trebuia să găsesc știri pentru ziar la un meci de bărbați la care s-au uitat femeile! Mi-a plăcut golul lui Subotic, m-am întrebat ce caută Trombetta la oficială, am notat cartonașele.
Colegele mele, în schimb, n-au avut nicio treabă. Nu le-a interesat jocul, s-au ridicat din trei în trei minute pentru a merge după ceaiuri ori să-și liniștească puștii sau alergau după fulare cu Petrolul. Am dialogat la ziar prin SMS, pentru că nu te auzeai om cu om pe stadion. A fost zarvă, un haos controlat, al unor ultrași naivi de sex feminin. Și, sincer, prefer oricând compania lor în locul unor tribune goale sau în locul unuia ca Dragoș Enache.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER