Protecția anonimatului

Stadionul Giulești e o legendă a fotbalului nostru. Baratki, Valentin Stănescu, Dan Coe, Nicky Dumitriu, Tamango.

Fosta potcoavă are un cusur. Mare. E populată la cele două tribune. Cu peluza galeriei, pe conducătorii din Grant nu-i doare de mult capul. Dinu, Luis Fernandez, MM Stoica, Neagoe, Bădoi sau Deaconu, toate incidentele ultimilor ani s-au clocit pe scaunele de la cele două tribune.

Toate au țâșnit nu din țestele unor marțieni, nici ale unor aurolaci ieșiți din canale. Sunt chiar oameni obișnuiți de care ne izbim zi de zi și care dau pe dinafară de satisfacție când ne iau complici cu indiferența noastră la golăniile lor.

Forumurile ziarelor sunt doldora de relatări în detaliu ale celor care au populat joi tribuna a doua. Sunt revoltați, plâng la porțile Giuleștiului care vor fi iarăși ferecate și semnează George, Șatenu’, nepotu’ lui Cattani.

Protecția călduță a anonimatului. Nu le-a cerut nimeni să facă ce era în sarcina mămăligilor ălora de stewarzi, tupilați dincoace de gardul de plexiglas. Ci să-l copieze pe spaniolul de rând de la Betis – Athletic.

Sticla de plastic zboară, în trei secunde stewarzii îl înșfacă pe cel cu bluza albă de trening ca să-l salveze de la linșajul vecinilor de scaune. Despre asta ar fi vorba dacă tot plonjăm în comparații.