La câțiva kilometri de „Dan Păltinișanu” găsești niște ghemotoace violet care urmăresc în viteză o minge. Totul pare prea mare pentru ei. Terenul, porțile, tot! Doar echipamentele pe care le poartă mândri nu. Se poartă discuții aprinse pentru numerele de pe tricou și glasurile lor îi fac pe trecători să îndrepte capul spre teren.
Sunt juniorii lui Poli Timișoara născuți în 2002, exact în anul în care echipa revenea în prim-planul fotbalului românesc după cinci ani de absență. „Mami, Octă mi-a luat tricoul cu 16!”, țipă un copil către părintele din tribună, care ia problema cât se poate de în serios: „Păi, dezbracă-l, măi, mamă, și îmbracă-te cu 16-le tău!”.
Domn’ profesor încearcă să-i adune pe băiețeii răspândiți în toate colțurile terenului, de parcă ar alerga după fluturi. E greu! Odată adunați, puștii încep să vorbească despre jucătorii lor preferați: „Zicuuuu! El o să dea gol”, se strigă aproape în unanimitate. „Ba, Alexa! El e căpitanul!”, corectează micuța opoziție. Toți cad însă de acord atunci când vine vorba de campionat: „Batem Oțelul fără probleme! Și apoi o batem și pe Dinamo”. Concluzia piticilor e simplă: „Poli ia titlul!”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER