Puștii născuți în 2002, anul în care Poli a renăscut**, știu cine va aduce mâine victoria timișorenilor: Ianis Zicu!

La câțiva kilometri de „Dan Păltinișanu” găsești niște
ghemotoace violet care urmăresc în viteză o minge. Totul pare prea
mare pentru ei. Terenul, porțile, tot! Doar echipamentele pe care
le poartă mândri nu. Se poartă discuții aprinse pentru numerele de
pe tricou și glasurile lor îi fac pe trecători să îndrepte capul
spre teren.

Sunt juniorii lui Poli Timișoara născuți în 2002, exact în anul în
care echipa revenea în prim-planul fotbalului românesc după cinci
ani de absență. „Mami, Octă mi-a luat tricoul cu 16!”, țipă un
copil către părintele din tribună, care ia problema cât se poate de
în serios: „Păi, dezbracă-l, măi, mamă, și îmbracă-te cu 16-le
tău!”.

Domn’ profesor încearcă să-i adune pe băiețeii răspândiți în toate
colțurile terenului, de parcă ar alerga după fluturi. E greu! Odată
adunați, puștii încep să vorbească despre jucătorii lor preferați:
„Zicuuuu! El o să dea gol”, se strigă aproape în unanimitate. „Ba,
Alexa! El e căpitanul!”, corectează micuța opoziție. Toți cad însă
de acord atunci când vine vorba de campionat: „Batem Oțelul fără
probleme! Și apoi o batem și pe Dinamo”. Concluzia piticilor e
simplă: „Poli ia titlul!”.