Rada trecut în rezervă
Dilemă sâcâitoare. Ionuț Rada nu știe ce să mai creadă, nu poate pricepe ce i se întâmplă. După săpuneala lui Becali din coada autocarului, mai c-ar fi tentat să‑și facă singur curaj. Parcă, parcă ar mai fi încă dorit în Ghencea. Pe asigurările patronului n-ar da însă nici cât pe o ceapă degerată atâta vreme cât sunt dublate doar de amneziile apăsătoare ale lui Lăcătuș. Dorit în Ghencea pe alei, în vestiar, pe terenul anexă de antrenament, nu și pe gazonul centralului. Lăcătuș a fost un răsfățat. Nu mulți antrenori au avut parte de o rezervă de calibrul lui Rada care să nu explodeze un întreg retur de campionat în care uneori nu-și mai afla locul nici măcar pe bancă. Răbdarea, stăpânirea de sine au fost armele potrivite momentului. A tot sperat, acum nici el nu mai știe ce. Fie că plecarea lui Goian sau a lui Ghionea îi va întredeschide poarta spre miezul defensivei, fie că-i va fi acceptat transferul la Murcia. Iluzii deșarte, situație încordată care pare fără ieșire. Becali îl liniștește că-și va lua banii la timp, ca și până acum. Ca rezervă sau mai degrabă ca rezervist. Rada a fost vara trecută cadoul frumos ambalat, cu fundiță, al lui Gică Popescu la instalarea lui Hagi în Ghencea, azi e doar o păpușă cârlionțată azvârlită într-un ungher întunecat.