Rapid a eliminat pe Ujpest în 1938**

Dubla dintre Steaua și Ujpest nu este o prmieră, dar drept este că precendenta întâlnire a avut loc în anii dinaintea celui de-al doilea război mondial. De fapt, marea conflagrație deja începuse, dar România și Ungaria nu erau încă țări combatante. Am păstrat comentariile din presa vremii și nici nu am eliminat pasajele care priveau pe Ripensia și superba ei performanță. Să mai spunem doar că la marele Ujpest jucau cinci fotbaliști care jucaseră finala mondială de la Paris, pierdută de Ungaria în fața Italiei (2-4). Am făcut aceste precizări deoarece există unii care pretind că nu au auzit de respectiva formație ungurească. Iată numele celor cinci super jucători: György Szűcs, Antal Szalay, István Balogh I, JenÅ‘ Vincze, Gyula Zsengellér.

 

Universul 5 iulie 1938

TRIUMFUL foot-ball-ului ROMANESC
Rapid si Ripensia s-au calificat pentru turul urmator

Romania a realizat cea mai frumoasa performanta a Cupei Europei Centrale, pastrandu-si toate echipele in turul doi

Nouri grei de fum dela locomotiva acopereau din cand in cand, ca o cohorta de sinistre fantome in plina zi, teatrul unei dramatice lupte Rapid-Ujpesti.
Stadionul Giulesti si cu el cei 20.000 de spectatori au trait ieri aproape doua ore de inalta tensiune sufleteasca.
Stadionul cu forma sa rotunda se putea asemana in clipele de frenetica bucurie sau in cele de strigate incurajatoare cu un vulcan, cu un crater in plina eruptiune.
Jurnalele, batistele, palariile si tot ce mai putea rezista dogoarei fumului de pe cer s-au prefacut in mod miraculos si repede in evantaiuri cari incercau in zadar sa goneasca o caldura ce se incapatana sa domine un stadion in fierbere.
Limonadele, orangeadele si bomboanele racoritoare au fost la loc de frunte impreuna cu specula care enerva pe multi si golira buzunarele la si mai multi.
Paradele de deschidere se scurg in asteptarea infrigurata a miilor de spectatori, nerabdatori sa vada "matchul cel mare".
Insfarsit, acesta incepe…
Apare Ujpest-ul. "Tricourile Rapidului!" exclama unii cari se asteptau sa vada pe unguri in echipamentul lor alb-verde.
Se aliniaza cuminti in mijlocul terenului si saluta prin niste strigate mici si comice.
Rapidul intra si el pe teren odata cu eruptia vulcanului care in clipa asta e stadionul.
Arbitrul, un om gras imbracat in negru si cu pantaloni scurti, fluiera. Matchul a inceput…
…Adica drama. Caci cu adevarat a fost un match dramatic. O spunem asta fara cea mai mica rezerva si ne-o probeaza emotia simtita cand in ultimele douazeci de minute s’au marcat patru puncte.
La pauza, megafonul instalat deasupra, sus, pe tribuna incerca sa delecteze publicul cu tangouri si nu reuseste pentru ca imediat se intrerupe ca sa lase loc unei instiintari care a produs o mare veselie intr’un public enervat.
– Domnul Secareanu roaga pe domnisoara Rodica Poteca sa-l astepte dupa match la poarta cea mare a stadionului – spune vocea de stentor.
– Iaca un moldovean vrea sa faca sport – au inceput sa-si dea rendes-vous-uri la megafon.
Dupa pauza, actul doi al dramei.
Aplauze, fluieraturi, iar aplauze si iar fluieraturi iata o simfonie care se ridica cu o energie de nestavilit din peluze si tribune.
Drama s-a terminat… Si nu cum s’ar crede – si cum se invata la scoala – cu un deznodamant tragic. Ci cu victoria Rapidului…
Ura!… Am castigat!

Eugen Verona

"La Bucuresti nu se poate marca". Fraza aceasta cu rezonante de Marasesti, a impus-o Romania cu hotarare, cu o vointa de care s-a facut tandari si "furia Rabina" si foot-ball-ul savant al Europei Centrale.
In fata elanului, a refuzului tragic de a pierde. Traditia a renuntat sa mai functioneze si Ujpestul a parasit competitia din primul tur.
Un match desfasurat intr’o tensiune de mare voltaj si o victorie romaneasca mare cat ziua ceea de vara torida.
Nervii tuturor s-au intins la limita iar entuziasmul peluzelor, in delir, s-a pravalit in avalanse alpine.
Rapid a castigat un match imposibil, in ziua in care nimeni nu-i acorda sansa.
A fost o intalnire cum nu s-a mai vazut in Bucuresti, iar victoria Rapidului e un eveniment de-a dreptul extraordinar.
Echipa romaneasca a luptat cu o vointa de cel mai pur spirit valah.
A castigat pe merit un match epocal, cel mai mare joc din istoria cluburilor romanesti.
Elanul, darzenia romaneasca, lupta dezlantuita in toata intinderea ei s’au dovedit eri insusirile autentice si eficace ale footballului romanesc.
3 Iulie e data de capat a footballului romanesc modern.
Ea a impus ca valabil in diferentierea jocului de football un stil care are forta lui proprie, acela al footballului romanesc.
Fireste, el nu are tehnica Europei Centrale si continuitatea sustinuta latina a footballului italian, dar are o intensitate combativa apropiata de el si care il intrece.
E insa valabil pentru ca pare altoit pe un fond autentic de cel mai bun, in acelasi timp el suplinind in intregime lipsurile tehnice si ineficientele tactice.
Desigur, se poate foarte bine ca totul sa fie o simpla nota, hotarata de alura fantastica in care matchul s’a desfasurat, mai ales in repriza a doua.
Dar in matchul de Duminca trecuta si cel de eri echipele romanesti s’au adaptat la lupta cu o usurinta surprinzatoare si organica in care au aparut aceleasi insusiri combative si in aceeasi intensitate. Un stil romanesc e poate mult spus, dar in orice caz, exista o caracteristica romaneasca prezenta in jocul echipelor romanesti.

Timpul 5 iulie 1938

Cea mai frumoasa zi a footballului romanesc
F.C. RAPID SI RIPENSIA INVINGATORI IN C.E.C.

LA BUCURESTI
F.C. RAPID UJPEST 4-0 (0-0)
dupa un joc magnific al echipei romane

LA MILANO
F.C. MILANO RIPENSIA 3-1 (2-1)
dupa 70 minute de dominare italiana

1-4 plus 4-0 fac 5-4!…
F.C. Rapid a realizat o performanta uluitoare

In jurul infrangerei suferite de F.C. Rapid in matchul disputat Duminica trecuta la Budapesta, cu Ujpest, in cadrul “Cupei Europei Centrale”, s’au facut in presa romaneasca o serie de comentarii cari vroiau, toate, sa dovedeasca – ca o consolare platonica – nesansa formidabila de care a fost urmarita echipa bucuresteana in acest joc.
Martorii oculari ai partidei au depus, aproape toti, in favoarea invinsului pe care numai un ghinion fantastic l-a obligat sa receptioneze un scor atat de sever. Avand de refacut un handicap de trei goaluri si de luptat cu un adversar de talia echipei maghiare Ujpest, pe sansa F.C. Rapidului, de a se califica in turul urmator, nu s’ar fi mizat totusi nici un leu.

Singurii cari si-au pastrat optimismul au fost jucatorii Rapidului, cari continuau sa creada in victoria lor finala.
Marele public, sceptic in asemenea ocaziuni, a primit cu multa rezerva declaratiile “rapidistilor” – socotite drept scuze fara valabilitate – si a asitat la match in numar cu mult mai redus decat la jocul Ripensia – F.C. Milano. Urmarea a fost ca a aratat un joc de un dinamism uluitor si a pierdut prilejul de a aplauda prima mare victorie romaneasca in C.E.C. Victorie mare a fost si aceia repurtata de Ripensia, pe care nu vrem s’o diminuam cu nimic. Caci la ora cand aplaudam victoria sa, de la Milano – unde lupta Ripensia – nu se stia inca nimic.
Cele treizeci de secunde de joc ramase, ne permit sa inregistram furia lui Kallay impotriva podoabei lui capilare, bucuria indescriptibila a lui Bogdan – devenit, deodata, cel mai important om de pe teren – efuziunea spectatorilor din tribuna si peluza si… fluerul final.

Rezultatele înregistrate

LA BUCURESTI
F.C. Rapid – Ujpest 4-0
LA MILANO
F.C. Milano – Ripensia 3-1
LA BUDAPESTA
Ferencvaros – Zidenice 3-0
LA TORINO
Juventus – Hungaria 6-1
LA ZAGREB
H.A.S.K. – Kladno 2-1
Astazi se joaca la Praga a doua editie a matchului Beogradski – Slavia (2-3)

 

PS. Într-adevăr, parcă altfel suna limba românească interbelică… Și parcă și timpul curgea altfel… Ah, da! Și încă ceva! Războiul a început în momentul ocupării zonei demilitarizate a Rinului și a continuat prin Anschluss-ul Austriei și desființarea Cehoslovaciei. Toate acestea, înainte de 1 septembrie 1939. Într-adevăr, atunci se folosesc armele, celelalte acțiuni au fost doar politice în care s-a pus preț pe amenințări. Dar, din punct de vedere politic, războiul a început odată cu invadarea zonei industriale Ruhr de către Wehrmacht.

 

Și, ca să nu nedreptățim pe nimeni, să spunem că "Ripi" elimina pe AC Milan, scris de presa vremii ca FC Milanbo (sic!). Ce-i drept, nu era Milanul lui Silvio Berlusconi, dar reprezenta fotbalul care, deja, câștigase două dintre primele trei turnee finale mondiale.