Răzvan Lucescu revine în țară după condamnările fraților Becali. „Au fost prea multe atacuri, prea multe insulte”. Citește o descriere inedită făcută antrenorului de tatăl său în 1977

• Lucescu jr. a „fugit” în străinătate, sătul de ceea ce a trăit pe când antrena în Liga 1 și la echipa națională a României
• De la El Jaish a fost obligat să plece după patru meciuri pierdute la rând!

Răzvan Lucescu revine în fotbalul românesc după doi ani de exil. De fapt exil auto-impus pentru că tehnicianul a dorit să scape la vremea respectivă de tot ceea ce trăise fie în Liga 1, fie în cei doi ani cât a condus echipa națională. Performanța din 2006 obținută cu Rapid (sfertul de finală din Cupa UEFA, pierdut în fața Stelei după dublă manșă, fără înfrângere, scoruri 1-1 și 0-0) n-a fost suficientă pentru a-l menține motivat în anii următori. Entuziasm a mai avut doar atunci când a fost numit selecționer, dar criticile și presiunea celor de pe margine l-au făcut să-și dorească să plece și să antreneze în străinătate. A sperat că își va regăsi motivația când a preluat, din nou, pe Rapid. Dar Copos era același patron din cauza căruia plecase de la stadion, după ce a eliminat-o pe Feyenoord, să se plimbe singur pe Podul Grant. Astfel că oferta celor de la El Jaish a fost acceptată cu brațele deschise în martie 2012. Nici salariul nu era deloc de neglijat, un milion de dolari pe an.   

Răzvan Lucescu, în martie 2012 când a semnat cu El Jaish

După ce Răzvan a plecat, El Jaish a avut 7 victorii consecutive

A rezistat în Qatar un sezon și jumătate, timp în care s-a izolat mediatic de România. În primul an s-a clasat pe locul 3 în campionat și formația sa a fost singura care a ajuns să joace pe plan local în finalele tuturor celor patru competiții de tip Cupă. A câștigat-o pe cea mai importantă, Cupa Stelelor, pe care o cucerise și Olăroiu. În al doilea sezon la El Jaish, Răzvan Lucescu a avut un start excelent în campionat cu șapte victorii și trei rezultate de egalitate în primele 10 etape, dar ceva s-a întâmplat din runda 11, când formația din Doha a început să piardă: patru jocuri la rând, dintre care trei pe teren propriu! Echipa lui se afla la 4 puncte de liderul Lekhwiya. Asta a dus, în ianuarie, la rezilierea contractului cu tehnicianul român.  Miraculos, după plecarea lui Răzvan Lucescu, El Jaish și-a revenit, reușind șapte victorii consecutive!

Din ianuarie și până acum, când a acceptat să preia pe Petrolul, antrenorul a încercat să se decidă dacă e bine să revină acasă, să antreneze în fotbalul din cauza căruia a plecat. Ar trece poate și peste sfatul tatălui său, care lăsa de înțeles luni dimineață că ar prefera ca fiul său să rămână în străinătate: „Răzvan a plecat din România pentru că au fost multe atacuri, multe insulte. Nu exclud să se întoarcă în țară, dar știu că el are perspective bune din Franța și Italia. Antrenorii români sunt din ce în ce mai apreciați în străinătate”. Coincidență sau nu, Răzvan Lucescu se întoarce în Liga 1 la câteva zile după condamnările din Dosarul Transferurilor. Frații Ioan și Victor Becali au fost cei mai vehemenți contestatari ai săi în perioada în care a antrenat echipa națională a României.

Când avea 8 ani striga „Hei-hei Dinamo” și visa să fie șef de stat

Răzvan Lucescu a împlinit în februarie 45 de ani. Deciziile le ia acum de unul singur. Interesant e însă cum îl descria Mircea Lucescu pe fiul său acum 37 de ani, în cartea Mirajul Gazonului. „Mai are puțin până să facă 8 ani. Dar viața lui este fotbalul. Cu bucuriile și amărăciunile lui. Cu lacrimi, hohote de râs, scandări interminabile, supărătoare și tachinări amicale. Îl privesc cu nostalgie, revăzându-mă pe mine… Privirea fixă, pătrunzătoare, lucind răzbunător în momentul în care-l oblig să lase mingea și să vină în casă. Hainele imaculate când iese la joacă, acum sunt negre, rupte, lăbărțate. Pe genunchii lui, plăgile abia închise lasă să se prelingă eroic câte un firicel rozaliu, mărturie a totalei lui angajări”, scria Mircea Lucescu în 1977 în „Mirajul Gazonului”, carte publicată în 1981. Paginile care conțin descrierile despre copilul Răzvan, care voia să devină fotbalist și șef de stat doar pentru că îi place să audă cântându-se imnul, le puteți lectura mai jos. 

Capitolul „Răzvan” din cartea „Mirajul Gazonului”: