Un tânăr ambițios din secția de sport a TVR a propus un reportaj fabulos către finele anilor ’60. „Cine ești, dumneata, spectatorule?”. Tânărul se numea Cristian Țopescu, iar imaginile curgeau în valuri cu microbiști înaintea unui cuplaj bucureștean. Suporteri ciondănindu-se pe un taxi, ciorchine pe scara din cârca troleibuzelor sau pe tampoanele tramvaielor între clasa I și a II-a.
Microbiști schimonosindu-se pe gradenele fostului „23” la ratările favoriților, exultând, alții fără nicio reacție de parcă erau picați la primul meci de footbal. De pe gazon sunt oferite doar frânturi de joc. Imaginile erau, evident, alb-negru, dar ceva tot trecea dincolo de cromatica vremurilor. În tribune, majoritari erau rapidiștii, cam cât toată tribuna a doua, pentru care derby-ul Dinamo – Steaua n-a fost niciodată meciul-vedetă al cuplajului.
Alte vremuri. De-atunci și până acum doar timbrul vocii lui Țopescu nu s-a schimbat. Sondajele la zi certifică hegemonia fanilor steliști. Efectul Sevilla ’86. Cupa Campionilor care a mers atunci la inima întregii suflări microbiste a răsturnat în timp ierarhia simpatiilor. A triplat, cel puțin, numărul fanilor roș-albaștri. Paradoxal, tot un moment de referință în fotbalul nostru, semifinala cu Liverpool din C1, nici măcar n-a dublat numărul suporterilor dinamoviști.
Tot potrivit sondajelor, care azi retrogradează Rapidul la trena derby-ului. Prin comparație cu parfumul vremurilor de odinioară, dacă viitorul stadion Național, la care tânjește Borcea, ar reînvia cuplajele de altădată, scaunele care au luat locul gradenelor ar geme de suporteri steliști și dinamoviști. Două tribune și-o peluză. Realitatea negru pe alb, precum în reportajul lui Țopescu. Sevilla ’86 a făcut adevărate minuni și le vinde azi tricourile lui Nicoliță și Ovidiu Petre.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER