Roș-albaștrii au evoluat haotic, nereușind să se impună nici după ce Lăcătuș a apelat și la menajații Radoi și Dayro.
Patru stâlpi de nocturnă cu filamentele sigilate și o tabelă de ultimă generație. Și aici rigorile fotbalului comercial se anturează ușor. Jocul ăla care cândva se baza pe cuvânt. Care i-a adus porecla deja perimată de „Lordul“. Acum dictează banul. Fenta lui Toja, altele. E la același loc. Cu pălăria de paie pe cap, pe bancă lângă Sabău. Antrenorul care parcă se va călugări lângă el. Așteaptă un nou meci. Acum vin ăia cu geamurile. Parcă nici miză nu mai e. Nu e nici ăla care s-a tăiat.. Nici cel are l-a blestemat. Nu trece mult și tânărul elegant sare. Ai lui marchează. Pe el parcă nu îl mișcă. Mai e mult. Se joacă prost. Poate de la căldură. Șuturi anapoda, pase lungi fără precizie. Steaua are posesia, dar în van. Arthuro stă pe post de dispecer în marginea careului, Tiago trage din orice poziție și în orice direcție, Neșu are bilete la low cost. Și, când toată lumea se uita cu gâtul uscat spre Balaj, se trezește Stancu. De fapt, doarme Albuț, visează apărarea, iar vârful deviază suplu în plasă.
Pauză. 1-1. Soarele fuge, iar „Lordul“ renunță la pălăria galbenă. Apare și Rădoi, intră și Dayro. Lăcătuș forțează cu tot ce are mai bun. Ai lui Sabău așteaptă viclean. Ghionea îl pierde pe Hora, iar acesta face 2-1. Toja cu Dayro se calcă pe pinteni, iar columbianul cu state mai noi este scos. La ultima fază, Stancu salvează geamurile de hidranți, dar roș-albaștrii pleacă din nou fără victorie de la Bistrița.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER