Rivalitate fără dușmănie
Fostul jucător al Stiintei a fost coechipier la CCA cu Iosif Petschovschi
Ilie Gârleanu, născut la 20 iulie 1930, a început fotbalul la Craiova, în timpul liceului, și a jucat la Știința Timișoara între 1954 și 1963, încheindu-și cariera la CFR Timișoara.
Provenit dintr-o familie refugiată din Basarabia, Gârleanu a evoluat la Șoimii Sibiu, Câmpulung Moldovenesc, CCA și Petrolul Ploiești înainte de a veni la Timișoara, unde erau stabiliți părinții săi. Duelurile cu ITA (sau Flamura Roșie) Arad erau întotdeauna un eveniment, însă fără tensiunea aproape palpabilă din ziua de azi. “Era o atmosferă de rivalitate, și mă refer aici la grupul de fotbaliști și conducători. Cluburile erau gestionate de către comitetele județene de partid, cu prim-secretarii, care discutau și se mai luau și ei peste picior, așa cum fac și conducătorii din ziua de azi”, își amintește fotbalistul care juca extremă stânga.
Ilie Gârleanu rememorează cu plăcere duelurile cu Petschovschi, Farmati sau Vaczi. „Mulți dintre jucătorii celor două echipe de la loturile naționale. Erau dueluri tari, însă printre spectatorii din tribune nu era la fel. Mai târziu, cu echipa lui Păltinișanu, Anghel, s-a încins atmosfera, a devenit mai agresivă. E drept că și unde jucam noi, pe Știința, nu se puteau dezvolta fenomene de masă, pentru că nu încăpeau mai mult de 8.000-9.000 de spectatori. Acum, la 30.000, când vin și câteva mii de la Arad, e altceva”, este de părere fostul jucător.
9 Extrema Ilie Gârleanu a jucat nouă ani la Poli Timișoara, între 1954-1963
Arădenii câștigau trofeul național chiar în anul înființării clubului. ITA era vedeta campionatului intern cand vecinii de la Timișoara jucau în „B“
Înainte de a exista o rivalitate, alb-roșiii din Arad aveau toate motivele să privească de sus înspre Timișoara fotbalistică.
Înființată în 1946, ITA, cum se numea atunci, a câștigat titlul chiar în același prim sezon. Pentru a risipi dubiile privind valoarea lor, arădenii au reușit aceeași performanță și în următorul an și apoi în 1950, când au jucat și finala Cupei. Pe acea vreme, stadionul acum învechit era considerat cel mai elegant din țară, fiind o copie a celebrului „Highbury“ pe care juca Arsenal Londra. Timișorenii au promovat în prima ligă abia în 1948, deși activau în fotbal încă din 1921. Primii doi ani în Divizia A au fost marcați doar de lupta pentru supraviețuire în prima ligă, rivalitatea dintre politicienii orașului fiind deasupra celei sportive.
Am fost adversar cu Petschovschi, dar am fost și coechipier. Era un jucător foarte, foarte mare Ilie Gârleanu
50 Acum o jumătate de secol, în 20 aprilie 1958, Ilie Gârleanu a marcat într-un meci dintre echipele fanion ale Timișoarei și Aradului, terminat 2-2
Primul trofeu în Banat, confirmări arădene
Începutul anilor 50 a fost poate cea mai bună perioadă din istoria UTA-ei, decada fiind excelentă și pentru rivalii timișoreni.
Clubul arădean, care în acea vreme s-a numit ITA și apoi Flamura Roșie, a ajuns la denumirea pe care o poartă și azi în sezonul 1958-59. Campioană în 1950 și 1954, când prima ligă se juca în sistemul primăvară – toamnă, „Bătrâna Doamnă” a câștigat și Cupa României în 1953, iar jucătorii ei formau nucleul echipei naționale. De partea cealaltă, Știința Timișoara a atins apogeul în 1958, când a câștigat Cupa României și a terminat campionatul pe locul 3, la egalitate de puncte cu echipele de pe primele două locuri, Petrolul și CCA, timișorenii mai obținând două locuri 3 în 1950 și 1956.
Ferenc Puskás (stânga) a fost cel mai titrat fotbalist întâlnit de Gârleanu (dreapta) în carieră
Istorie Primele meciuri, date si imagini
La un an după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, fotbalul era printre foarte puținele plăceri pe care oamenii și le puteau permite.
Primul joc între cele două formații a fost un amical în 24 martie 1946, disputat la Timișoara, pe terenul Electrica, și urmărit de 4.000 de spectatori. Totuși, primul meci oficial (foto) între UTA (ITA pe atunci) și Poli a fost în 1948, la Arad, în etapa a doua, când timișorenii au promovat în prima ligă. Diferențele dintre fotbalul acelei perioade și fotbalul modern sunt evidente și numai în structurile tactice. Dacă la primul joc Poli – UTA ambele echipe au aliniat formule construite pe 2-3-5, acest sistem nu mai are șanse să se regăsească sâmbătă.
(Valentin SILAGHI)