„Sateliții și lacheii”

Într-un editorial scris pentru ProSport pe 15 martie, Mihai
Ciucă, fost ziarist la Sportul înainte de 1989, dezvăluia
mecanismul sistemului născut în anii „Epocii de Aur” și care, după
cum s-a putut observa și sâmbătă, pare să se fi conservat până în
zilele noastre: „(…)

În acei ani, Steaua și Dinamo își feliaseră zonele de influență,
ca după o Yalta invizibilă. Sateliții și lacheii erau bine
conturați, nu încăpea loc de neutralitate. Timișoara a plătit chiar
cu prețul retrogradării îndărătnicia de a juca pe gazon. Nimic nu
era lăsat la voia întâmplării. Nici măcar ziariștii de la Sportul,
câțiva agreați de o tabără, alții de cealaltă. (…) Până la
Revoluție, Steaua și Dinamo au avut fiecare corpul lor de balet. Ca
nu cumva vreun meci împotriva satelitului rivalei, cu Victoria, Olt
ori Moreni, să scape de sub control. În celelalte partide,
rezistența fusese de mult sugrumată. Ceea ce nu împiedica nicidecum
corpul de balet să afișeze un exces de zel, părtinitor,
bineînțeles. (…)”.