Se dau cârnați

Să-ți fie rușine, Copos… Te-am răbdat, te-am așteptat, dar
clubul nu l-ai dat… Vinde Rapidul și lasă-ne… Vorbe cu năduf pe
buzele celor două-trei mii de suporteri rămași pe dinafară sâmbătă
în Giulești. A mers vestea că, la ultimul meci acasă al Rapidului,
intrarea e liberă și s-a bulucit lumea la casele cu tichete ca la
cazanele cu fasole și cârnați ale lui Vanghelie. Bineînțeles că tot
Copos și-a luat porția de înjurături pentru că n-a făcut stadionul
din elastic, să-l întindă ca să încapă tot neamul. Tot turul,
Spadacio, Ioniță și ceilalți s-au încălzit doar la pieptul galeriei
de la peluză, focoasă și dăruită fără vreun contract prenupțial. În
contrast jenant cu tribuna a doua, tristă, rece, moțăită și
arareori pe jumătate populată, cu pâlcuri răzlețite care adânceau
senzația de goliciune. La toate aceste partide, cu Vaslui sau CFR,
unde au fost toți acești înfuriați de sâmbătă? Au fost peste tot
acasă, acasă în fața televizorului, la terase, la plimbări prin
mall-uri. În Giulești nu se dădeau cârnați.

La conferința de presă de sâmbătă, lui Nae Manea îi stătea pe
geană o lacrimă nostalgică. „N-am mai trăit o asemenea atmosferă
poate de pe vremea când jucam eu, chiar și la matineu pe
Republicii”. Spectacol unic cu o galerie în jurul a 15-20 de mii de
patimi, mai ales după Mundialul argentinian, când a fost copiată
din mers moda papelitos, milioane de hârtiuțe luate de vânt din
careul lui Kempes și purtate în cel al lui Manea și Bartales. Pe
toate acele milioane de papelitos, forfecate din hârtie de ziar,
scria farmecul vieții. Intrare generală 10 lei, cât două pachete de
Snagov, cârnații și berea pe cont propriu după.