Se scrie ISTORIE!** Bucureștiul n-are nicio reprezentantă pe PODIUM la finalul turului!

Ultima etapă a turului nu este încă încheiată, dar putem trage
deja o concluzie mai mult decât interesantă: Bucureștiul nu are
reprezentantă pe podium! Este pentru a cincea oară în istoria celor
93 de ediții de campionat de când la jumătatea competiției Capitala
e pe dinafară. Ultima oară în sezonul 1971-1972, adică acum 38 de
ani.

Această din urmă ediție a fost una istorică, în sensul că nici
la final bucureștenele nu și-au făcut loc printre premiante.
Interesant este că sezonul trecut, când Clujul, Urziceniul și
Vasluiul s-au clasat în ordine pe primele trei locuri, a fost a
doua oară în istorie fără Capitală pe podium. Așadar, criza
Bucureștiului se confirmă o dată în plus. Mai mult, își fac loc
printre fruntașe Timișoara și mai ales Galațiul. Clujul și
Urziceniul, adică ultimele două campioane, pierd suflu. De altfel,
Galațiul este cea mai surprinzătoare „campioană de toamnă”, după
ASA Târgu Mureș (1977-1978) .

Hala
dixit: „Blocaj psihic la granzi!”

Declinul bucureștenelor este greu de explicat, dar e clar că
Steaua, Dinamo și Rapid traversează în același timp una dintre cele
mai lungi perioade de criză. „Sunt mai multe cauze. Evident că
principala ar fi de ordin material: nu mai sunt investițiile din
alți ani. Ar mai fi și problemele de selecție și, zic eu, e un
blocaj la nivel psihic”, a comentat Florin Halagian situația. La
numai 33 de ani, acesta din urmă devenea în 1972, la sfârșitul
ediției cu pricina, campion cu FC Argeș: „Am luat atunci echipa din
etapa a șaptea de la Ozon. Erau la retrogradare, dar am câștigat
după ce ne-am bătut cu UTA până în ultima etapă”, rememorează Hala
unul dintre momentele de glorie ale carierei sale de antrenor. De
altfel, acest record de cel mai tânăr tehnician campion e neegalat
până azi.

Când a
mai fost capitala corigentă

Ediția ’71-’72 a consemnat la sfârșitul turului, un podium cu
UTA, SC Bacău și „U” Cluj. De câștigat avea să câștige Argeșul lui
Halagian, după cum ziceam mai devreme. Cele trei bucureștene aveau
„podiumul” lor: 6. Steaua, 7. Dinamo, 8. Rapid. Stelistul Valentin
Stănescu antrena atunci jucători precum Anghel Iordănescu, Viorel
Năstase sau Lajos Sătmăreanu. Dinamo, cu tripleta Dinu, Lucescu,
Dumitrache, era pregătită de Dumitru Nicolae Nicușor, în timp ce la
Rapid evoluau sub comanda lui Bazil Marian Răducanu, Lupescu și
Neagu. La finalul stagiunii s-a consemnat cea mai slabă clasare
pentru „granzi”: Dinamo a terminat pe 7, Steaua pe 9 și Rapid pe
10. În afara ediției ’71-’72, în alte trei campionate, ’68-’69,
’57-’58 și ’48-’49, bucureștenii au fost departe de podium la
jumătatea competiției. Și acolo au rămas și la final!

Sunt grele perioadele astea. Doar numele nu ajunge, trebuie să
mai și joci. Intervin nervii, frustrarea…
Florin Halagian, fost antrenor FC Argeș

Acest podium dovedește realismul superior al echipelor din
provincie din punctul de vedere al investițiilor
Cornel Dinu, administrator delegat Dinamo

4 ani consecutiv
fără titlu în Capitală este precedentul aproape de a fi egalat la
finele ediției în curs (în ultimii trei ani a câștigat CFR de două
ori și Unirea Urziceni o dată). S-a întâmplat între 1946 și 1950,
imediat după Al Doilea Război Mondial