Secretele lui Daniel Pancu! Cine îl inspiră ca antrenor, cel mai mare regret al carierei de jucător și care este echipa pe care nu o va antrena niciodată. „Nu-mi place mediocritatea! Aspirațiile mele sunt mai mari decât locul 12” | INTERVIU 

La aproape o lună după ce a semnat cu Politehnica Iași în calitate de antrenor, fostul mare internațional Daniel Pancu a acceptat să vorbească cu ProSport despre perioada de debut ca tehnician în Copou și a expus câteva dintre ideile și principiile după care se ghidează în noua sa meserie.

Pancone s-a referit și la cariera de fotbalist, la echipa națională, acolo unde și-ar dori să ajungă în anii următori ca antrenor, fie la tineret, fie la seniori.

Care sunt planurile lui Pancone la Poli Iași, dezamăgirile și împlinirile carierei de fotbalist, ce antrenor îl inspiră în noua meserie, toate în interviul eveniment cu tehnicianul Politehnicii Iași.

”Nu-mi place mediocritatea!”

ProSport: Daniel, au trecut trei săptămâni și jumătate de la primul antrenament în Copou. Ai luat trei puncte în două meciuri. E bine, e rău?

Daniel Pancu: Dacă mă întrebi de puncte, e bine. Și dacă mă întrebi pe mine, evoluția noastră a fost mai bună la Botoșani decât în jocul cu Chindia. Din păcate, știi ce s-a întâmplat atunci, am luat un gol cum l-am luat, nu am avut schimbări, diferența la ei au făcut-o jucătorii care au venit de pe bancă. Îmi pare rău să o spun, și nu am spus-o după meci. Eu am crescut cu Politehnica Iași, am debutat la Politehnica Iași și în momentele alea FC Botoșani nu știu exact în ce ligă exista. Acum, tot respectul pentru ei, e o diferență foarte mare între cele două cluburi. Botoșaniul e un club european, iar Politehnica Iași e un club cu multe carențe și e multă suferință aici. Asta ar trebui să trezească orgoliul oamenilor din Iași.

Pentru că, încă odată, mie mediocritatea nu-mi place. Știu că am venit într-un moment foarte greu la Politehnica Iași, dar aspirațiile mele sunt mult mai mari decât o echipă care să prindă locul 12, cum mi-am propus în primă fază.

Mai vin jucători?

Căutăm un fundaș stânga, pentru că îl avem doar pe Balint în lot și este doar un copil, nu putem să apelăm la el în acest moment. Am avut 3-4 fundași stânga ochiți, dar bugetul nu ne-a permis să-i aducem. Un fundaș stânga bun e undeva la 5.000 de euro pe lună, poate îl scoți la 4.500, dar nu ne permitem. Încă un fundaș central aș vrea, să fim acoperiți și în zona aia. Frăsinescu e un jucător fantastic, extraordinar, dar deja accidentarea asta minoră pe care a avut-o îmi dă de gândit. Mai ales că are o vârstă, Mihalache are și el o vârstă, Andrei Cristea și el. Și trebuie să fim foarte atenți cu ei, să gestionăm foarte bine. Lucrul cel mai important este să nu se accidenteze. Pentru că dacă la vârsta asta te accidentezi, e foarte greu să mai revii. Le-am spus și celor din conducere, cel mai mare risc la noi în momentul de față este cel al accidentării. Din zeci, sute de jucători care ne-au fost propuși, mulți dintre ei nu au jucat de mult. Riscul de accidentare este unul foarte mare, asta înseamnă că dacă după o perioadă de 8 luni în care nu ai jucat un meci oficial joci două meciuri, după care te accidentezi, e foarte greu să revii. Practic sunt niște investiții ratate din start.

Pe ce posturi mai ai nevoie de întăriri?

Aș mai vrea fundaș stânga, fundaș central, dar și în atac. Orice jucător bun de atac, fie că e stânga, dreapta sau central, e bine venit. Aștept să vină cât mai repede jucătorii. Sper să fim și inspirați, pentru că negociem la ultimul cent cu jucătorii, să-i facem să accepte o sumă mai mică la salariu. De aceea la postul de fundaș stânga îmi doresc foarte mult un jucător care să aibă tonus, să vină din competiție în momentul de față. Pentru că deja am 3-4 jucători pe care trebuie să-i integrez, care nu au mai jucat de 8-9 luni, adică enorm de mult și intervine riscul acesta de accindentări. De ce nu vin? Jucătorii vorbesc și ei între ei, se duce vestea că la un club întârzie plata salariilor și sunt mici. E foarte greu să convingi jucătorii să vină. Totul e să fii priceput și să le explici. Le explicăm că e o situație mai grea acum, dar sunt semnale că va fi mai bine pe viitor.

Andrei Sin este pe lista Iașiului?

De Andrei Sin m-am interesat imediat când a fost trimis la echipa a doua de Dinamo. Dar din păcate pentru noi, el are un salariu mare acolo, nici nu ne putem gândi la suma aia.

Narcis Bădic poate reveni la echipă?

Am întrebat de Narcis Bădic, pentru că îmi doream cât mai mulți ieșeni în vestiar, dar mi s-a explicat clar că a fost o perioadă foarte lungă accidentat și e departe de jucătorul pe care îl știam eu.

Cu ce lot ai în momentul de față, faci față în Liga I?

Foarte greu. Cu ce avem acum ne vom bate până în ultimele etape la evitarea retrogradării, dar cu emoții. Dar vor mai veni jucători. Dacă nu vor mai veni, ne vom descurca cu ce avem. Ce pot să vă spun eu, de când am venit la Iași, jucătorii au oferit maximum din ce pot oferi. Sunt mulțumit de toți dintre ei, de cum s-au antrenat. Îmi doresc enorm să schimb ceva în oraș, să schimb ceva la nivel de mentalitate, pentru că am fost un jucător care accepta cu greu înfrângerea. Vreau să fac asta și din poziția de antrenor, cu toate că în momentul de față poate părea o misiune imposibilă. Dar nu e! Eu cred în capacitatea oamenilor de aici de a se aduna și de a pune umărul pentru a face performanță.

Luați în calcul și jucători împrumutați?

Am discutat cu Toni Heleșteanu (n.r. directorul de scouting), am întrebat de jucători împrumutați, dar cei din conducere sunt nemulțumiți de jucătorii care au fost împrumutați. Spun că undeva pe final de sezon, când știau că se întorc la echipele lor, parcă randamentul și interesul lor nu a mai fost la cote maxime. Dar eu nu aș fi de acord cu acest lucru. Dacă e nevoie, aș lua oricând jucători împrumutați.

Radiografia jucătorilor noi

Au plecat jucători buni în această vară, au venit alții. Mulțumit de noile achiziții?

Baxevanos e un fundaș cu calități extraordinare, foarte muncitor, e un profesionist. Și el e împrumutat. Vanzo e un jucător foarte bun pentru România, dacă e în forma lui cea mai bună. Zajmovic are un fizic foarte bun, avem nevoie în atac să câștigăm duelurile, de un punct de sprijin. Acka, combativ, agresiv pozitiv, însă în momentul de față încă are probleme de ordin tactic, va trebui să lucrăm cu el în acest sens, dar e un jucător care poate ajuta Iașiul și care poate grogresa foarte mult la noi în campionat.

De ce perioadă au nevoie cei nou-veniți pentru a ajunge la nivelul pe care ți-l dorești?

Minim 5-6 jocuri în care să joace și așteptările noastre să nu fie prea mari de la ei. Cred că acesta este termenul minim pentru a-ți recăpăta tonusul de competiție, pentru a avea ritm, pentru a câștiga duelurile, pentru forță. Poți să te antrenezi oricât ai vrea tu, un an de zile de trei ori pe zi, dar fără jocuri lucrurile sunt total diferite. Problema e că în cele 5-6 jocuri de care ei au nevoie trebuie să facem și puncte. Nu putem să rămânem cu zero puncte, pentru că după aceea ne trezim cu o situație foarte disperată.

Ți-ai fixat un target pentru următoarele meciuri?

Nu mi-am făcut niciun plan de puncte pentru următoarele 5-6 meciuri, dar încercăm să scoatem maximum din fiecare joc. Clar, vom juca la victorie în fiecare meci, cel puțin în cele de acasă, dar până ne adunăm, până ne punem pe picioare orice punct este bine-venit.

„Messi” din Copou, bun doar la antrenamente

Îl ai în lot pe ”Messi al Israelului”, Assulin. Ce se întâmplă cu el?

Dacă îl vezi la antrenamente, e fantastic. Jucător care a ajuns la Barcelona și Manchester City, e clar că știe fotbal. Știu că i se spune Messi, că Guardiola a avut o impresie foarte bună despre el. Dar dacă nu poți fi bine fizic, e foarte greu să joci fotbal. E o mare provocare și pentru mine să-l fac să joace fotbal, dar totul depinde de el, nu doar de mine. Eu l-am văzut la antrenamente, i-am dat șansă încă din prima etapă. E un jucător cu o tehnică sclipitoare, cu o imaginație foarte multă, dar din păcate pierderea asta fizică pe care a avut-o în ultimii ani nu va duce decât la alte accidentări probabil.

Care este situația lui Platini? Ai luat vreo măsură cu el?

Nu l-am mai certat, pentru că a venit, mi-a spus că nu avea zboruri din Capul Verde, că stă la capătul lumii, iar în Portugalia a rămas să facă testul și a mai pierdut câteva zile acolo. Și nici nu puteam să-l mai cert în situația în care eram, fără jucători. Oricum, dacă ar fi fost luată o măsură, ar fi luat-o grupul, pentru că până la urmă e lipsă de respect la adresa colegilor și a suporterilor. Dar am decis să-l credem, pentru că merg foarte mult pe încredere.

Ai avut probleme cu jucători nemulțumiți de latura financiară?

Nu am avut probleme, sunt foarte mulțumit de modul cum s-au implicat, de modul cum ascultă. Doar că eu am evitat să-i cert, nici măcar tonul nu-l ridic, decât foarte puțin. Evit să cert pe cineva în public, nu am cum altfel, pentru că asta e situația. Cu jucători neplătiți trebuie să menții o atmosferă bună, să-i faci să gândească la fel ca tine, să-i faci să se bucure de viață, să le induci ideea asta că banii ar fi ultimul lucru la care trebuie să se gândească. Oricum, fotbalistul când intră pe teren uită de problemele astea.

Discuții și cu alte cluburi înainte de a veni la Iași

De ce antrenor și nu conducător?

Conducător poate voi fi mai târziu. Îmi place foarte mult munca de teren, îmi plac provocările, îmi place să fiu alături de fotbaliști, să le împărtășesc din experiența mea și de viață, nu doar de fotbal, pentru că am avut o carieră foarte lungă ca jucător. Cred că sunt mult mai potrivit pentru munca de antrenor.

După o carieră frumoasă ca fotbalist, cu siguranță îți dorești să repeți performanțele și ca antrenor.

Sigur, îmi doresc foarte mult să depășesc ca antrenor performanțele obținute ca jucător. Cu toate că va fi foarte greu să ajung la acel nivel. Dar de aceea muncesc.

De ce Iașiul? Au mai fost alte oferte înainte de a veni la Poli?

Am mai avut discuții cu echipe din prima ligă, cam de nivelul Iașiului, am mai primit un telefon de la o echipă din liga a doua din Polonia, a mai fost un telefon din Qatar, unul din Tunisia, plus unul de la un manager turc, dar nu știa nimeni că eu nu am licența PRO. Contacte au fost, dar când am primit telefonul de la Poli Iași și președintele Cip Paraschiv a vrut să se vadă cu mine, am știut undeva în sufletul meu că decizia va fi legată de Iași, de Politehnica. Nu am venit doar pentru 8 luni la Iași, dar depinzi foarte mult și de șansă, de noroc. Sper să am la Iași, lucru pe care nu l-am avut la început de an la Rapid, pentru că au fost multe lucruri care au ținut de șansă acolo. Sper ca norocul să se întoarcă și să am parte de el pe banca Politehnicii.

Antrenorul Pancu, exigent

Cum este antrenorul Daniel Pancu, comparativ cu fotbalistul Daniel Pancu?

Destul de exigent. O calitate de-a mea este coaching-ul, faptul că transmit încredere și forță jucătorilor, să știe întotdeauna că diferența dintre un jucător și un campion ține de modul de modul cum se antrenează zi de zi, de modul în care vrea să progreseze. Îmi place să joc un fotbal ofensiv. Sunt foarte trist când echipele mele termină meciul fără gol marcat, cum a fost și la Botoșani.

Ești dur la antrenamente?

Mai am momente când sunt dur. Mai ridic vocea, dar niciodată nu lovesc. Ferească Dumnezeu, nu se pune problema de palme. Nici de înjurat nu înjur. De când antrenez, de doi ani, nu știu dacă am scos două înjurături. Una era pentru un jucător căruia îi spusesem de trei ori un lucru și tot la fel a făcut, reușise să mă scoată din sărite. Dar în rest nu…

Stil propriu de antrenorat, cu influențe de la Mircea Lucescu

Cum procedezi cu un jucător capricios, care creează probleme în vestiar?

Primul criteriu la mine e fotbalul. Al doilea, dacă sunt probleme la nivel de vestiar, grupul e cel care decide, nu eu. Dar prefer să am jucători capricioși care fac pe teren ceea ce le cer eu.

Modelul în antrenorat?

Ținând cont de faptul că am câștigat două campionate, că am lucrat patru ani, e imens, e un ”monstru” și acum antrenează la Dinamo Kiev, e nea Mircea Lucescu. Dar vorbim de influențe, stilul este unul al meu. Cred că am stilul meu, cu influențele cele mai multe de la Mircea Lucescu.

Dacă Mircea Lucescu e preferatul dintre antrenorii români, care e cel străin?

Îmi place foarte mult ceea ce face Jurgen Klopp la echipele pe care le antrenează. Jucători tineri, elan, pressing, dar sunt lucruri care se cultivă în timp.

Cine ți-a rămas la suflet, pe lângă Mircea Lucescu?

Mircea Lucescu, clar, dar și Vicente del Bosque. Am avut o relație fantastică cu el, o persoană extraordinară, dar era nepotrivit pentru Turcia. Chiar era un antrenor nepotrivit pentru stilul din campionatul Turciei. Am mai vorbit cu el la telefon când a venit și a jucat cu Spania, la Cluj.

Jucătorii apreciază metodele tale de antrenament. Ce ai adus nou la echipă, de unde te-ai inspirat?

Antrenamentele sunt bine calculate, sunt bine organizate, feedbackul a fost foarte bun din ce am înțeles. Sunt antrenamente intense, toate cu mingea. Nu este jucător care să alerge fără minge, probabil de asta sunt plăcute. Fotbalistului îi place să se antreneze cu mingea. Dacă asta e părerea lor, înseamnă că așa sunt.

Meciul cu Danemarca, cel mai trist al carierei

Care este cel mai important gol marcat în cariera de fotbalist?

Sunt cele două care au cântărit decisiv în câștigarea campionatului. Unul cu Dinamo, în 1999, când am câștigat în Ștefan cel Mare cu 1-0 și am devenit campioni, și unul în minutul 94 la Trabzon, cu Beșiktaș. Dacă am fi pierdut acel joc, am fi pierdut locul 1. Am câștigat, am rămas pe primul loc și am devenit campioni. Și ar fi putut fi și golul cu Danemarca, pentru echipa națională, dar știți foarte bine ce s-a întâmplat până la final.

A fost meciul cu Danemarca cel mai trist moment de la Națională?

Da, dar și meciul cu Slovenia, când am ratat Mondialul. Am ratat Mondialul și Europeanul, două campanii la rând. Acesta e cel mai mare regret al carierei mele de jucător, că nu am fost la un turneu final. Cu Danemarca am ratat atunci vreo cinci ocazii clare la 2-1. Meci trist, cel mai trist meci al carierei mele. Cu siguranță, o prezență la Mondiale sau Europene poate schimba cariera unui jucător.

La ce echipă de club din străinătate te-ai simțit cel mai bine?

La Beșiktaș, clar. Și regret și acum că am plecat de acolo, mai aveam contract încă un an și jumătate.

Cum ești primit în Turcia acum?

În continare sunt foarte iubit și respectat acolo. Când merg în Turcia dau interviuri și acum la ziare, televiziuni. Au o cultură aparte turcii și nu uită oamenii care au făcut ceva pentru echipa lor, pentru țara lor. Sunt fanatici din punctul acesta de vedere. Nici acum, deși sunt plecat din 2006, după 14 ani, câteodată am impresia că sunt încă jucător acolo când merg în Turcia.

Nu va antrena niciodată Steaua

Ce părere ai de alegerea lui Mircea Lucescu de a antrena rivala lui Șahtior, Dinamo Kiev?

În România am spus de fiecare dată că nu voi juca la Steaua sau la Dinamo, iar în Turcia e același lucru cu Galata sau cu Fener. Gică Hagi m-a vrut foarte mult la Galata, dar i-am spus că nici vorbă să trădez pe Beșiktaș. Dar acum, ca antrenor, e diferit. Ca antrenor ești profesionist. Eu am spus, singura echipă pe care nu o voi putea antrena este Steaua, datorită trecutului meu de jucător. În rest, antrenez orice echipă de pe pământ. Plus că nu va fi nicio ofertă vreodată de la Steaua. E ca și cum Rapid l-ar oferta pe Lăcătuș sau pe Rădoi. În afară de Steaua, toate echipele de pe pământul ăsta le pot antrena.

Cu Gigi Becali crezi că te-ai înțelege?

M-aș fi înțeles cu siguranță și am spus-o de atâtea ori. M-a dorit de trei ori. La orice altă echipă era, m-aș fi dus cu inima deschisă.

De ce crezi că are nevoie un antreor pentru a se înțelege cu Gigi Becali?

Trebuie să fii diplomat, să pui lucrurile pe hârtie de la început, să existe respect, să-i respecți deciziile. În momentul în care te duci acolo știi foarte bine maniera în care se lucrează. Trebuie să știi oricând că o decizie de-a ta poate fi influențată oricând de către patron. Lucrurile sunt simple, din punctul meu de vedere știi unde mergi și le accepți.

Spiritul unei echipe, decisiv

Ți-e dor de atmosfera echipei naționale?

Sper într-o zi să ajung să antrenez și eu echipa națională. Poate cea de tineret sau de seniori. Peste ani, dacă voi primi o ofertă, cu mare drag. La juniori e mai greu, nu mă văd lucrând cu juniorii, dar la tineret oricând. Dar nu acum, ci în timp.

Cum e selecționerul Mirel Rădoi?

Mirel a demonstrat că e un antrenor talentat, un antrenor foarte bun. A fost un jucător fantastic, un lider adevărat. Plus că cei din federație au luat în calcul probabil că va lucra în viitor cu jucătorii pe care i-a avut la tineret. Deja am început să vedem acele nume la echipa mare. Are nevoie și de noroc, îmi doresc enorm și pentru el și pentru Adi Mutu să aibă succes și să demonstreze tuturor că lipsa asta de experiență, care e normală, poate fi compensată cu mult entuziasm, cu spiritul transmis jucătorilor. Sunt lucruri care fac diferența în ziua de azi. Echipele care au spirit. Toți știu să antrezeze, toți știu să organizeze echipe, dar diferența o face spiritul. Și de aceea și eu insist foarte mult pe acest lucru. Pe un grup unit, pe jucători motivați, entuaziaști, care să vină cu zâmbetul pe buze la antrenamente, iar la jocuri să dea totul.

Pe cine ai recomanda la echipa națională de la Poli Iași, dintre jucătorii tineri, în perspectivă?

În afară de portarul Teo Axinte, care a fost convocat la tineret, dintre jucătorii tineri o impresie bună mi-a lăsat Francisc Cristea. În primul rând ca seriozitate, ca implicare în antrenamente, ca dorință de progres. Pe Francisc Cristea îl văd următorul jucător convocat la Under 21.

Naturalizarea lui Camora cum o vezi?

Se întâmplă peste tot în lume, până și jucători de culoare au fost naturalizați de Germania. Camora e un jucător fantastic, un jucător formidabil, cu siguranță e cel mai bun fundaș stânga de care dispune Mirel Rădoi în momentul de față. Sunt pentru naturalizare.

Ai văzut toate meciurile din primele două etape, care ți se pare cea mai puternică?

După ce a arătat în aceste meciuri, FCSB are șanse la titlu. Ei cu CFR Cluj și Craiova sunt favorite. Nu văd altă echipă capabilă. Urmează alte trei echipe, apoi este un grup de 7-8 echipe cam de același nivel, între care și Politehnica Iași. Vor fi multe meciuri echilibrate, în care nu se va ști câștigătoarea dinainte, pentru că sunt echipe apropiate valoric. Diferența va fi făcută de spiritul echipei, de motivația din teren, de jucătorii care să nu aibă nemulțumiri legate de salarii.