Sirena

Circumferință. Sună metalic, deci rece. Poli a pus însă mult suflet și aproape că nu mai contează faptul că balonul centrat de Bădoi a depășit linia de fund a terenului.

Fratele mai mic… sau mai mare. Artiom sau Arman… Cel care nu era fundaș stânga… El s-a răzbunat pentru că Giuleștiul nu i-a acordat nicio șansă și a sprintat pentru a-i mulțumi lui Uhrin jr că a crezut în el.

O repriză, Rapid a agonizat neputincios. Coman s-a apărat aproape singur, Pancu a vrut, dar nu are cum să fie în același timp la serviciu și la finalizare. Majoritatea giuleștenilor s-au comportat ca o secție de strungari bosumflați care se prezintă la slujbă din obligație. Fără nerv, fără implicare.

Blazați și triști. Reîntorși prin Taher în era Atelierelor Grivița, vișiniii au zvâcnit abia în repriza secundă, dar au sfârșit în sunetul tânguitor al sirenei trase de un Vasile Roaită autohton… Pe post de paravan, în spatele căruia să își ascundă neputința, și acar Păun, Cristi Balaj, acuzat de sentimente pro ceferiste, dar nu bucureștene.