Dacă Steaua – Dinamo se împăunează cu titlul „derby-ul de tradiție” al fotbalului românesc, Rapid – CFR are tot dreptul să își spună derby-ul momentului, dacă nu cumva „derby-ul modern” al campionatului. Modern acum, că ne-am obișnuit noi deja cu ideea, pentru că în urmă cu vreo cinci-șase ani i-am fi zis SF de-a dreptul! Asta mai ales pentru că termenul „din Gruia” era total necunoscut, așa cum și „ceferiștii” clujeni constituie un neologism în dicționarul Ligii lui Mitică. Întâlnirea precedentă, echivalentă cu o revoluție de catifea – vișinie normal – în Giulești, statutul de campioni al oaspeților, orgoliile, forma, atmosfera au încărcat la maximum un joc în care „Fără fault”, „Pasă”, „Șut” reprezintă cuvinte într-o limbă străină. Cinci români titulari din cei 22 de pe gazon. Până și Andone trebuie să dea indicații în spaniolă și portugheză. „Avansao”, „Centrao”, „Deposedao”… E derbyul nostru, dar fotbalul e al lor. Al lui Julio, Juliano ori Pierre la Rapid. Al lui Alvaro, Ricardo sau Diego la CFR.
Două minute rapidiste
Se tem unii de alții și se respectă reciproc. Se simte de la primele atingeri de balon. CFR-ul e mai echipă, sunt mai închegați și implicit „mai pe subiect”. Vor să nu piardă și dacă se poate să smulgă trei puncte. Prima repriză e pe placul lui Andone. Au posesie, combină, îi atrag în presing pe rapidiști și se apropie mai periculos de poartă prin Ruiz și Dubarbier. Spectacolul promis de Peseiro e greu de pus în aplicare. Hazardul alege vișiniul rapidiștilor în debutul părții secunde. Două minute blestemate pentru CFR. Dani iese (48) după ce acumuleaază două „galbene” pentru faulturi la centrul terenului și Stăncioiu scapă în poartă șutul lui Spadacio (50). Sigură pe ea și autoritară până atunci, campioana se clatină! Dar nu renunță. Arată că știe să atace, chiar și în 10. Cu ritm în prima oră, meciul ia foc în ultimele 30 de minute. CFR-ul are două ocazii mari pe final, dar Didi și Peralta au milă de Andrade.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER