SPECIAL | A fost accidentat 16 luni din ultimele 36, dar luni a învins ghinionul. Dan Roman își povestește „calvarul”: „Am clacat. Am vrut să cer rezilierea și să mă retrag”
- Atacantul a marcat luni primul gol în tricoul CFR-ului și a pus capăt unui șir de ghinioane ce l-a făcut să se gândească la retragere.
- Cumulate, accidentările lui Dan Roman din ultimii 3 ani au însemnat 16 luni de stat pe tușă.
Victoria CFR-ului din meciul de Cupă, cu Poli Iași, a fost și o mare victorie pentru Dan Roman. Atacantul care nu mai marcase din martie se obișnuise, în ultimul timp, mai mult cu doctorii, cârjele și suferința, decât cu bucuria golului, pentru care începuse fotbalul. Marți seara a râs din nou, după luni grele de dezamăgiri. A marcat cu Iașiul, golul ce a fost ca o descătușare pentru el. „Fiind primul meci acasă, mi-a dat încredere această reușită. Sper să urmeze și altele. Familia a fost în tribună și m-a susținut și sunt foarte ferici că am răsplătit încrederea oamenilor de la CFR, care au avut răbdare cu mine, să mă recuperez. Cu o săptămână înainte să semnez cu CFR eram în cârje. Au avut însă încredere în mine și sper să le mai răsplătesc încrederea”, spune Dan Roman, care pare unul dintre cei mai ghinioniști jucători din Liga I.
Din decembrie 2013 și până astăzi a avut 3 accidentări grele, care l-au ținut pe tușă, în total, 16 luni. Au fost lovituri crunte pentru cariera sa. „Nu-mi explic de ce au apărut toate aceste accidentări, pentru că am grijă de viața mea extrasportivă și încerc să fiu cât se poate de profesionist. Corpul uman este însă diferit și nimeni nu-și poate explica. Poate că ține doar de ghinion sau noroc. Am avut ghinioane de multe ori”, își amintește atacantul.
Peste un an de stat pe tușă
Istoricul trist al accidentărilor lui Dan Roman începe în decembrie 2013. Juca la Gaz Metan când și-a rupt piciorul pe terenul celor de la FC Botoșani. Fractură de peroneu, operații și 8 luni de stat pe tușă au urmat pentru el. „M-am accidentat când eram pe val. Înainte de ruptură eram în tratative cu Dinamo. Intram în ultimele 6 luni, la Gaz Metan și aș fi mers acolo”, spune astăzi Roman.
A revenit și s-a transferat la FC Botoșani. În noiembrie 2015 avea să sufere o altă accidentare, la un meci cu Steaua. Au urmat alte 4 luni de stat pe tușă și prin sălile de recuperare. „După meciul cu Steaua am făcut ruptură musculară. Mă durea sciaticul și am forțat la antrenamente. Am făcut ruptură la gambă”, povestește Roman.
A urmat pentru el transferul la CSM Poli Iași și vis de Europa League. N-a fost nici acolo cum se aștepta, însă. S-a accidentat din nou, de data aceasta în zona tălpii. „La Iași m-am accidentat la un meci cu Botoșani. Am căzut rău, pe călcâi și am făcut antrenamente pe dureri. Mi s-a tras durerea în talpă. Fascită plantară se numește afecțiunea”, spune Roman, care a fost transferat totuși de CFR, chiar dacă nu putea juca.
„Dacă nu era soția mea, m-aș fi retras”
Au urmat alte luni de coșmar și o recuperare anevoioasă ce l-a dus în pragul disperării. A fost la un pas să renunțe și să-și ceară rezilierea contractului. Simțea că-i dezamăgește pe toți și că tratamentul nu dă rezultate. „Am avut momente când am vrut să renunț. I-am zis soției mele, după vreo lună de când m-am transferat la CFR că merg să cer rezilierea contractului și mă retrag. Ea a fost singura care m-a făcut să merg mai departe. M-a încurajat să nu o fac. Eram deja accidentat de o lună și nu se vedeau îmbunătățiri deloc”, povestește atacantul.
Vizita ce l-a făcut să plângă
Alături de restul CFR-iștilor a fost astăzi la un centru care îngrijește copii cu dezabilități. Spune că această experiență l-a făcut să gândească altfel. „Mi-am dat seama că sunt foarte bine. Noi ne plângem că ne accidentăm, că nu prindem lotul, dar noi suntem binecuvântați. Mi-au dat lacrimile”, a spus atacantul, care visează să ridice titlul, cu CFR și pe care nu-l deranjează concurența cu Bud și Omrani: „Îmi doresc din toată inima să luăm un trofeu. În nebunia mea, eu cred că ne putem bate la titlu. Echipa este închegată, jucătorii se simt în teren, iar băieții au dovedit că pot să se bată cu oricine. Am ajuns la o vârstă în care am învățat să accept orice. Încerc să fiu obiectiv și mă bucur când echipa câștigă, indiferent cine joacă”.